Una dintre cele mai frumoase datini păstrate la români este sărbătoarea mărţişorului. Ziua de 1 martie semnifica, în vechiul calendar lunar al romanilor, începerea noului an, iar prima lună a primăverii era dedicată zeului Marte, divinitate considerată protectoare a vegetaţiei şi căsătoriilor. La români, data de 1 martie este asociată unui personaj mito-folcloric, Baba Dochia, care descinde din vechiul cult al Marii Mame, zeiţă a pămîntului şi vegetaţiei. La început, mărţişorul era o monedă din metal, găurită şi agăţată de un şnur împletit sau răsucit, format din două fire, alb şi roşu, reprezentînd întîlnirea celor două anotimpuri, iarna şi primăvara. Mărţişorul era purtat de femei, fete şi copii, la gît sau în piept. Dorind să aducă în centrul atenţiei mărţişorul tradiţional, lucrat manual, Muzeul de Artă Populară din Constanţa a organizat, ieri, două ample manifestări culturale: Tîrgul de Mărţişoare şi expoziţia intitulată “Mărţişorul la români - simbol şi mesaj”. Ajuns, în acest an, la cea de a IV-a ediţie, Tîrgul de mărţişoare a reunit în oraşul de la malul mării aprox. 50 de participanţi, elevi ai şcolilor din municipiul şi judeţul Constanţa, meşteri populari din cele mai reprezentative zone folclorice ale ţării, dar şi studenţi ai Facultăţii de Arte din cadrul Universităţii “Ovidius”. Pe platoul din faţa instituţiei muzeale sînt expuse spre vînzare, pînă pe data de 2 martie, mărţişoare lucrate manual, confecţionate din materiale tradiţionale: ceramică, metal, materiale textile şi scoici. Constănţenii care doresc să ofere persoanelor dragi un mărţişor autentic au de unde alege, de la mărţişoare de diferite forme şi dimensiuni, pînă la felicitări realizate manual de elevii şi studenţii constănţeni. De la coşuleţe cu flori nemuritoare, la mărţişoare care pot fi purtate la gît sau în piept, vizitatorii tîrgului pot alege cadouri tradiţionale, pentru a întîmpina primăvara în stilul popular. Printre cele mai des întîlnite se numără mărţişoarele lucrate din pastă ceramică, care înfăţişează feţe vesele, realizate într-o gamă cromatică variată, predominante fiind albastrul, roşul şi galbenul. “Durează destul de mult să realizezi un mărţişor, reali zarea acestuia presupunînd mai multe etape. Pregăteşti pasta ceramică, dai forma dorită, după care, o laşi să se usuce. În acest timp, pregăteşti cartonaşul pe care vei aşeza mărţişorul, pe care, bineînţeles, este inscripţionat <1 martie>. După ce forma s-a uscat, aplici culorile şi începi desenul. Procesul se încheie cu aplicarea unui strat de lac, care protejează desenul”, a explicat un meşter popular din Dobrogea. La fel de apreciate sînt şi mărţişoarele lucrate din scoici sau din materiale textile, confecţionate de elevii constănţeni. Aceştia nu doar au creat mărţişoarele, ci s-au transformat pentru cîteva ore în adevăraţi comercianţi, încercînd să atragă cît mai mulţi clienţi la standurile cu vînzare. Vîndute la preţuri modice, de la 1 leu, la cel mult 5 lei, mărţişoarele au atras atenţia constănţenilor, care au început, deja, să achiziţioneze un cadou autentic pentru cei dragi. “Constatăm, cu bucurie, că fiecare ediţie are un şi mai mare succes şi tot mai mulţi participanţi. Tîrgul nostru este o alternativă la produsele care se vînd în această perioadă pe piaţă şi aduce în centrul atenţiei mărţişorul lucrat în stilul tradiţional”, a declarat directorul Muzeului de Artă Populară, dr. Maria Magiru.

“Mărţişorul la români - simbol şi mesaj”, expoziţie de costume şi mărţişoare populare

Tot ieri, la etajul întîi al Muzeului de Artă Populară a fost vernisată expoziţia intitulată “Mărţişorul la români - simbol şi mesaj”. Potrivit muzeografului Cerasela Dobrinescu, scopul manifestării este acela de a arăta publicului larg care este simbolul mărţişorului în toate zonele etnografice ale ţării - Dobrogea, Transilvania, Cluj, Maramureş, Hunedoara, Sibiu, Moldova, Suceava, Banat, Olt, Oltenia, Gorj şi Mehedinţi. În satele din Dobrogea, mărţişorul era purtat de copii, fete sau neveste la gît sau la mînă, “ca să nu le fie obrazul pîrlit de soare”. Mărţişorul era purtat pînă cînd veneau berzele. Atunci cînd mărţişorul era aruncat, cea care îl purtase spunea: “Na-ţi negreţele/ Şi dă-mi albeţele”. În ceea ce-i priveşte pe aromânii din Dobrogea, aceştia puneau la gîtul copiilor, în ajunul zilei de 1 martie, un mărţişor, care avea scopul de a-i feri pe aceştia de boli şi să îi păstreze curaţi ca primăvara. “În diferite zone din Transilvania, cum ar fi Bistriţa Năsăud şi Bihor, mărţişorul era purtat la mînă, iar atunci cînd era scos, se agăţa de ramurile unui pom înflorit”, a explicat muzeograful Cerasela Dobrinescu. În Maramureş, mărţişorul era purtat, de copii, fete şi femei, timp de o săptămînă, iar apoi era păstrat ca amintire “într-un loc vederos”. Dacă, în ţinutul pădurenilor, mărţişorul era purtat la gît sau în piept, pînă la lună plină, cînd era vîndut sau dat la schimb pentru caş dulce sau vin roşu, în Sibiu, acesta era purtat în piept, timp de o săptămînă, după care era agăţat de crengile unui copac. În Moldova, mărţişorul, după ce era purtat 12 zile, era... “băut”. Fetele şi femeile din sat organizau o petrecere cu mîncare şi băutură, ocazie cu care îşi dădeau jos mărţişoarele, spunînd că l-au băut. Femeile din Banat obişnuiau să îşi păstreze mărţişorul la icoană sau la oglindă, crezînd că acest are scopul de a-i feri pe cei din casă de fulgere şi trăsnete, dar şi de boli. Se spune că fetele din Oltenia păstrau mărţişorul în sîn, iar dacă o femeie îl vedea, atunci acesteia îi apăreau pistrui. Bărbaţii purtau şi ei mărţişoare, la pălărie. Mărţişoarele erau purtate toată luna, după care erau păstrate în lada de zestre, îngropate la rădăcina unui pom sau aruncate la răspîntie de drumuri. “Indiferent de zona în care este purtat, mărţişorul are un scop benefic. Cel care purta mărţişorul avea noroc în rodirea pămîntului, copiii erau sănătoşi, iar fetele aveau un chip luminos. Publicul larg poate vizita expoziţia noastră pînă pe data de 15 martie”, a concluzionat Cerasela Dobrinescu.