Muzeul de Artă Populară întâmpină Sărbătorile Pascale cu o expoziţie tematică, menită să reflecte modul în care cel mai mare praznic al creştinătăţii, Învierea Domnului, era cinstit în satul românesc. Expoziţia „Sărbătoarea Paştelui în satul tradiţional” poartă publicul prin toate zonele etnografice ale ţării, inclusiv în Dobrogea.

ICOANA, LA LOC DE CINSTE Periplul etnografic îi va purta pe vizitatori în interiorul locuinţei de sărbătoare, accentul fiind pus pe reconstituirea unui important segment al spaţiului locuinţei ţărăneşti: peretele de răsărit destinat icoanelor. De astfel, icoanele reprezintă elementul nelipsit din locuinţa pregătită de sărbătoare, peretele de răsărit, unde sunt aşezate, transformându-se într-un adevărat altar. Încadrate de ştergare meşteşugit brodate, icoanele pictate pe lemn, din Moldova şi Muntenia şi cele pe sticlă, din Transilvania sau cele de vatră (Oltenia) au ca tematică evenimentele care marchează Săptămâna Patimilor: Cina cea de Taină, Răstignirea lui Hristos, Punerea în Mormânt, Maica Domnului Îndurerată. Deosebit de valoroase, aceste obiecte de cult provin din centre de iconari din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea.

Pe lângă icoanele încadrate de ştergare, femeile din satul tradiţional îşi împodobeau locuinţa cu scoarţe cu frumoase motive decorative şi în culori vii, dar şi cu ceramică cu funcţie ceremonială şi de uz casnic.

OUĂ „MUNCITE” VS. „MERIŞOARE” Colecţia de ouă încondeiate cu ceară de albine atrage cel mai mult atenţia vizitatorilor expoziţiei „Sărbătoarea Paştelui în satul tradiţional”. Este expusă doar o parte din colecţia de ouă încondeiate a Muzeului de Artă Populară, meşteşug în care au excelat satele din Bucovina de Nord şi Bucovina. „Ouăle „muncite”, adică cele care se încondeiau în Joia Mare, nu se mâncau. Ele redau suferinţele lui Hristos pe cruce. De Paşti se ciocneau ouăle înroşite, aşa-numitele merişoare”, a spus muzeograful Ioana Tompe.

Despre ouăle de Paşte există o serie de tradiţii şi superstiţii din care unul încă se mai respectă: spălarea pe faţă, în prima zi a marelui praznic, cu apă neîncepută, în care s-a pus un bănuţ de argint şi un fir de busuioc. În mediul urban se practica, la un moment dat, obiceiul de a ciocni cu un ou de lemn, „pentru a forţa norocul”, lucru condamnat de cei care respectă tradiţia. De asemenea, se mai spune că cei care vor ciocni ouă roşii în ziua de Paşte se vor întâlni pe lumea cealaltă.