Sfântul Vasile cel Mare este celebrat de creştini pe 1 ianuarie. El s-a născut în jurul anului 330, la Cezareea Capadociei, iar mama şi bunica sa, Macrina, o ucenică a Sf. Grigorie Taumaturgul, i-au dat o educaţie creştină timpurie. La şcolirea sa iniţială a ajutat şi tatăl, retorul Vasile. A studiat apoi la retorii şi filosofii timpului, la Cezareea Capadociei, apoi la Constantinopol şi, în cele din urmă, la Atena, unde i-a avut drept colegi şi prieteni pe Sfântul Grigorie de Nazianz şi pe viitorul împărat Iulian Apostatul. După ce s-a întors, pe la 355, în Cezareea Capadociei, a fost botezat, a renunţat la retorică pe care a profesat-o şi a intrat în monahism, împărţindu-şi averea la săraci. Pentru a se instrui în viaţa ascetică a călătorit în Siria, Palestina, Egipt şi Mesopotamia. Dar Sf. Vasile cel Mare nu a fost numai un mare învăţat şi un aspru ascet, ci şi un vrednic episcop, cel care a pus bazele unui sistem de ajutorare a creştinilor. În Cezareea Capadociei, a înfiinţat instituţii de asistenţă socială: azil, ospătărie, casă pentru reeducarea fetelor decăzute, şcoli tehnice şi spital. „Sf. Vasile cel Mare este fondatorul unui sistem de ajutorare a fraţilor creştini, aşezămintele întemeiate de el numindu-se Vasiliade. De asemenea, el este unul dintre cei trei mari ierarhi învăţători ai Bisericii, omiliile sale în care înfierează viciile fiind de referinţă pentru educaţia creştină. Sfântul a avut meritul că a urmat cursurile celor mai înalte şcoli ale vremii, studiind filosofie, pe care, cunoscând-o bine, a putut s-o combată ulterior, arătând inferioritatea ei în faţa învăţăturii creştine”, a spus directorul Seminarului Teologic Constanţa, părintele Ilie Petre.