Credincioşii ortodocşi îl sărbătoresc, în fiecare an, pe 20 iulie, pe marele Prooroc Ilie Tesviteanul. Tradiţia bisericească spune că Proorocul Ilie, originar din cetatea Tesve, dincolo de Iordan, fiul preotului evreu Sovac, a trăit cu opt sute de ani înaintea lui Iisus Hristos. Apărător înflăcărat al credinţei în Dumnezeu, Ilie este cunoscut în special datorită unei minuni legate de lipsa ploii. Se spune că Ahab, regele evreilor, care a domnit în ţinutul Samariei din Israel timp de 22 de ani în timpul lui Ilie, avea obiceiul de a se închina divinităţilor păgîne. Luînd de soţie o prinţesă feniciană, Isabela din Sidon, cea care a dus în Israel cultul zeului Baal, Ahab a ajuns să preţuiască frumuseţea femeii mai mult decît credinţa în Dumnezeu. Tocmai de aceea, regele Ahab şi-a obligat poporul să se închine zeului Baal, ceea ce i-a atras mînia lui Dumnezeu, care i-a încredinţat prorocului Ilie misiunea de a întoarce poporul la credinţa monoteistă. Ilie l-a avertizat pe Ahab de idolatria în care căzuse poporul şi, văzînd împietrirea regelui, i-a dat sentinţa: „în aceşti ani nu va mai fi nici rouă, nici ploaie, decît cînd voi zice eu!”. Poposind mai întîi la pîrîul Cherit, unde a fost hrănit de corbi şi, apoi, în casa unei văduve din Sarepta, unde a săvîrşit minunea înmulţirii făinii şi a uleiului şi l-a înviat pe fiul gazdei sale, Ilie a mers, după trei ani, la regele Ahab. După ce l-a îndemnat pe rege să-i adune pe preoţii idolilor Baal şi Astertei pe muntele Carmel, Ilie a dovedit poporului, printr-o minune, atotputernicia lui Dumnezeu. Preoţii lui Baal nu au putut aduce jertfă idolului lor, pe cînd la rugăciunea lui Ilie, Dumnezeu a pogorît din cer foc ce a mistuit jertfelnicul. La porunca lui Ilie, preoţii lui Baal au fost ucişi şi a plouat. Înainte de sfîrşitul misiunii sale profetice, Sfîntul Ilie l-a lăsat urmaş pe Elisei, după care s-a înălţat la cer într-un car de foc. În Noul Testament, Sfîntul Ilie este prezent la Schimbarea la Faţă a Mîntuitorului, pe muntele Tabor. În iudaism se crede că Proorocul Ilie scoate din încurcătură pe cei care se găsesc în situaţii dificile, fiind considerat binefăcător al săracilor şi prieten al celor umili. Datorită vieţii sale sfinte şi aspre petrecute în pustia Iordanului, precum şi a rîvnei sale pentru Dumnezeu, monahii creştini recunosc în el un părinte al lor, comparabil doar cu Sfîntul Ioan Botezătorul. În Rusia şi România, imaginea profetului Ilie este legată de fenomenele meteorologice. Atunci cînd plouă sau tună, în popor se crede că Ilie se plimbă pe cer în carul lui de foc şi că deţine puterea de a opri sau a face să se reverse ploaia. Această percepţie se întemeiază pe minunea prin care a întors poporul evreu la credinţa în adevăratul Dumnezeu. Din 1913, sărbătoarea prorocului Ilie Tesviteanul este şi ziua Aviaţiei Române, acest sfînt fiind considerat ocrotitorul şi patronul aviatorilor. Acest fapt se datorează felului în care s-a săvîrşit din viaţă, fiind purtat în văzduh pe un car de foc. Ziua de 20 iulie mai este numită şi Sîntilie, iar în calendarul popular ea marchează miezul verii pastorale, cînd ciobanii separă oile, iar pe munţi se organizează vestitele Nedei şi Sîntilii. Importanţa de care se bucură această mare sărbătoare în ţara noastră este dovedită şi de numărul mare al celor care poartă numele Proorocului. Potrivit Ministerului Administraţiei şi Internelor, peste 115.000 de români îşi aniversează onomastica de Sărbătoarea Sfîntului Ilie. Conform statisticilor existente la nivel naţional, din cele 115.671 de persoane care poartă prenume sau derivate ale numelui Sfîntului Ilie, 115.591 sînt bărbaţi. Cele mai frecvente prenume sărbătorite în 20 iulie sînt: Ilie (112.348), Iliuţă (3.146), Iliuţ (82) şi Iliuş (15), pentru bărbaţi, şi Ilia (80), pentru femei.