Considerat una dintre cele mai importante instituţii de profil din ţară, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa deţine un patrimoniu cultural impresionant, prin intermediul căruia vizitatorii pot învăţa istoria Dobrogei din paleolitic şi pînă în prezent. Punctul de atracţie al expoziţiilor permanente ale instituţiei muzeale este sarcofagul de marmură expus la etajul I al clădirii. Sarcofagul a fost descoperit în anul 1970, în staţiunea Olimp, de renumitul cercetător Adrian Rădulescu, pe atunci director al Muzeului de Arheologie Constanţa, Elena Bîrlădeanu şi Cornel Stavru. Piesa descoperită este importantă datorită faptului că a fost scoasă la suprafaţă într-o bună stare de conservare, la fel ca şi inventarul arheologic, cu ajutorul căruia cercetătorii au putut afla informaţii despre viaţa socială, economică şi religioasă din Dobrogea secolului al II-lea d.H.

În sarcofagul de marmură au fost descoperite numeroase piese de aur, printre care o coroniţă, un inel cu rubin, o pereche de cercei, un colier din aur şi sticlă, un colier din aur şi scoici şi un inel cu gemă. Datorită stării bune de conservare a pieselor, arheologii au putut observa care era modul de lucru în atelierele bijutierilor acelei perioade. Spre exemplu, coroniţa s-a realizat pe un suport de lemn, în formă circulară, pe care s-a înfăşurat o folie de aur. În centru s-a fixat o piatră mare, din pastă de sticlă, imitînd safirul. Alte două pietre, de dimensiuni mai mici, de culoare roşie, au fost montate deasupra unor frunze din aur, iar între pietre, pe coroniţă, au fost montate alte frunze din aur. Alături de piesele din aur, în sarcofagul de marmură au fost aşezate şi obiecte din bronz, opaiţ cu suport, spatulă şi oglinzi.

Vizitatorii Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie vor observa, într-o vitrină special amenajată, într-o stare de conservare mediocră, şi piese din lemn care au făcut parte din inventarul arheologic al sarcofagului, precum: un instrument muzical, pixidă, fus cu fusaiolă, cutii compartimentate, în care au fost aşezate vase din sticlă şi un toiag. "Căldăruşa din sticlă are corpul bombat, gura largă, terminată cu buza rotunjită. Fundul rotund şi plat este prevăzut cu un inel gros, iar pe partea de jos a vasului a fost zgîriat, în pastă moale, un semn asemănător literei . De buza vasului sînt lipite două urechiuşe, plasate simetric, prin care este trecută toarta arcuită, torsionată, cu capetele plate", a explicat muzeograful-conservator Cecilia Paşca. Datorită pieselor depozitate în sarcofag se poate observa uşor că sarcofagul a fost al unei defuncte de rang social înalt.