Cartea “L\'Aube, le soir ou la nuit”, scrisă de Yasmina Reza şi consacrată actualului preşedinte francez, Nicolas Sarkozy, a fost lansată în librăriile din Franţa, vineri, după ce, în ultimele zile, a avut parte de o mediatizare nemaintîlnită în cazul unei cărţi despre un politician. În carte, autoarea îl însoţeşte pe candidatul la preşedinţie şi ministrul de Interne Nicolas Sarkozy, în încercarea de a reţine ceva, de a afla mai mult despre “micul Napoleon”. “Stînd luni de zile alături de Nicolas, n-am văzut la lucru decît voinţă. Dorinţa şi atracţia faţă de politică, principii vitale care nu angajează întreaga fiinţă, nu îl mai stăpînesc. Este straniu să vrei, cu orice preţ, chiar cu preţul celor mai mari renunţări, ceva ce nu mai există şi pe care ai încetat să-l iubeşti. Golit de formele vitale, rămîne numai voinţa. Voinţa ca rest. Şi totuşi, atît de puternică”.

“Toată cartea este aşa: lucidă, protectoare. Caustică, uneori crudă. Mai ales, savuroasă. Băieţelul a devenit preşedinte. În mod evident, i-a plăcut să observe această transformare”, comentează “Le Monde” despre “L\'Aube, le soir ou la nuit”, o scriere în care o femeie merge în întîmpinarea unui bărbat, căruia îi propune să îl însoţească, doar aşa, pentru a-l observa, a-l cunoaşte, pe parcursul campaniei electorale. Săptămînalul “L\'Express” scrie despre “fascinaţia sarkozismului” şi oferă extrase din cartea Yasminei Reza, sub titlul “Sarkozy, Bush, poliţiştii şi langustele”, cu referire la cîteva declaraţii ale preşedintelui. Una dintre ele apare la pagina 21: “Ce vă deosebeşte de George W. Bush?”, întreabă autoarea, iar Sarkozy răspunde: “Ce mă deosebeşte de Bush? El a fost ales preşedinte al SUA de două ori”. Ea-l numeşte Nicolas, pur şi simplu. “Este un anti-erou sumbru, care aleargă după ambiţiile sale. O agitaţie perpetuă, trădată de bulimia sa pentru ciocolată şi bomboane, pe care le înfulecă încontinuu”. Yasmina Reza îndrăzneşte să-şi bată joc de talia lui: “Cînd spun, în anturajul lui, că are aerul unui copil, ceilalţi se uită la mine cu stupoare”. Ea subliniază furia lui Sarko faţă de aceşti ambasadori “idioţi”, aceşti parlamentari “proşti”, aceste “urlete tîmpite” ale militanţilor care îl aclamează. Îl consideră “odios” în timpul înregistrărilor spoturilor de campanie, atunci cînd spune “Solidaritatea? Ce-i cu prostia asta de temă? Solidaritatea nu înseamnă nimic”.

“Nu-i pasă nicidecum de oameni”, notează romanciera. Înainte de a urca la tribună pentru a pronunţa un discurs despre “Franţa care suferă”, el pune mîna pe un exemplar din “Le Figaro”, atras în mod vizibil de pagina întîi, care îi este consacrată. De fapt, se extaziază în faţa unei reclame şi declară “E frumos Rolex-ul ăsta!”

Yasmina Reza s-a născut pe 1 mai 1959, la Paris şi este fiica unui inginer evreu, pe jumătate iranian, pe jumătate rus şi a unei violoniste maghiare, care a ajuns în Franţa pentru a fugi de dictatura sovietică. În 1987, ea a primit premiul Molière pentru piesa de teatru “Conversations après un enterrement” (Conversaţii după o înmormîntare) şi, din nou, în 1995, pentru “Art”.