În cea de-a 20-a zi a lunii ianuarie se împlinesc șase ani de când actorul Vasile Cojocaru (1950 - 2010) a plecat la cele veșnice. Șase ani de dor, de amintiri și de tristețe s-au scurs de când Ică a părăsit intempestiv scena vieții. Un actor (prea) grăbit, care s-a dus să reîntregească în ceruri echipa Dramaticului constănțean. Familia i-a făcut pomenirea de șase ani, sâmbătă, chiar cu o zi înainte de ziua de naștere, pentru că, pe 17 ianuarie, actorul Vasile Cojocaru ar fi împlinit 66 de ani. Și i-ar fi sărbătorit acasă, în mijlocul familiei, așa cum a făcut în urmă cu șase ani. Și atunci, ca și în acest an, era o zi de duminică. Și nimic nu avea să anticipeze ceea ce urma să se întâmple peste trei zile. Într-o zi geroasă de iarnă, cu nămeți, o ambulanță chemată la Casa de Cultură a Sindicatelor avea să constate că inima lui Vasile Cojocaru a încetat să mai bată. Actorul plecase într-o „călătorie fără egal” și fără întoarcere. Venise la Casa de Cultură pentru a repeta cu studenții. Venise mai devreme și a plecat prea devreme.

CUVINTE ȘI TĂCERI A lăsat în urma sa un gol imens. Familia, prietenii, colegii de la Teatru și de la Facultatea de Arte a Universității „Ovidius”, de la Uniunea Scriitorilor din România, studenții și foști studenți l-au plâns și continuă să-i ducă lipsa, să-l evoce prin cuvinte și prin tăceri.

Actor talentat, scenarist, poet, membru al UNITER şi al Uniunii Scriitorilor din România - filiala Dobrogea şi pedagog dăruit, Vasile Cojocaru şi-a lăsat amprenta creativă în spaţiul cultural tomitan prin talentul său, dublat de un înalt profesionalism. O vreme a fost ziarist: a scris în paginile cotidianului „Telegraf” şi a fost realizatorul unei emisiuni cu deosebită audienţă la Radio „Sky”. În cei aproximativ 40 de ani dedicaţi artei teatrale, Vasile Cojocaru a creat, pe scena Dramaticului constănţean, o galerie de 50 de personaje care vor rămâne în amintirea spectatorilor şi a criticilor de teatru. A lăsat în urma sa nu doar clipe de frumusețe, ci și o serie de volume.

EVOCARE PE FACEBOOK Cei care doresc ca preț de câteva clipe să-și potolească dorul de Vasile Cojocaru pot urmări pe pagina de Facebok a soției sale, Viorica, o serie de imagini dragi din arhiva familiei. Printre ele se află și o fotografie după coperta revistei „Cinema” din anul 1979, în care Vasile Cojocaru apare alături de Maria Ploae și Emil Hossu într-o secvență din „1848”, „unul din filmele epopeii naționale”, așa cum stă scris pe prima pagină a publicației. Alături de alte imagini se mai poate găsi și o poezie scrisă de Vasile Cojocaru în anul 1967, „Sonet (din lac în puț)”. Atunci avea 17 ani și scria despre moarte.

„Și s-a zbătut cu disperare / Între talazurile grele / S-a-nvins pe el, le-a-nvins pe ele / Nu s-a gândit un pic că moare / Apoi a luat-o pe-o cărare / Trudit și luminat de stele / În drum erau două cișmele / Pe ghizd cu câte-o lumânare / I se făcuse poate sete / Și a scos apoi pe-ndelete / Acel de moarte ocolit (Scăpase din atâta mare) / Dar bând, privi spre lumânare / S-a înecat și a murit”.

Citește și:

Evocare Vasile Cojocaru prin vers, cântec și stări

Luna „Vasile Cojocaru”

Muzică și poezie „in memoriam” Vasile Cojocaru

Actorul Vasile Cojocaru ar fi împlinit 65 de ani

Patru ani fără actorul şi pedagogul Vasile Cojocaru

Ultimul omagiu pentru Vasile Cojocaru, la „Oleg Danovski”

„Ică ne părăseşte trăgând cortina”