În România se derulează de ceva timp un program denumit „Cele mai frumoase sate din România”, ce are în vedere valorificarea celor mai pitoreşti aşezări rurale. Programul este preluat după un model francez de succes, implementat de peste 30 de ani şi care a strâns până acum peste 150 de localităţi franceze unde se păstrează valorile tradiţionale, localităţi cu un imens potenţial turistic, exploatat la adevărata sa valoare. Ţara noastră are până acum 50 de comune incluse în acest program şi se doreşte ca numărul lor să crească până la 81. Dintre ele, doar Cumpăna şi Limanu sunt din judeţul Constanţa. De ce doar atât? Oare nu mai sunt „sate frumoase” în Constanţa, nu mai există aşezări rurale cu potenţial turistic sau programul destinat conservării tradiţiei româneşti nu prezintă interes pentru autorităţile locale constănţene? Adevărul este că, atunci când vorbim despre aşezări omeneşti, cuvântul „frumos” nu se rezumă doar la partea estetică. Un sat frumos înseamnă un sat cu infrastructură bine pusă la punct, cu clădiri de patrimoniu renovate, cu monumente istorice bine puse în valoare, dar fără a ştirbi vreun pic din aspectul rural al locului.

CE ÎNSEAMNĂ „SAT FRUMOS”? În Franţa, o mare parte dintre satele incluse în program nu au mai mult de 500 de locuitori permanenţi. Cu toate acestea, ele au o economie mai dezvoltată decât în multe oraşe româneşti, graţie afluxului mare de turişti. Tot prin prisma turismului, în satele franceze se dezvoltă afaceri de succes, axate pe specificul zonei, cum ar fi restaurante, pensiuni, magazine de suveniruri sau ateliere de confecţionat diverse obiecte tradiţionale. Un exemplu în acest sens este satul Saint-Céneri-le-Gérei, care numără doar 145 de locuitori, dar se susţine financiar numai din activităţile turistice. Iar pensiunile şi restaurantele de aici au specific local şi arhitectură tradiţională. În plus, elementele decorative din unele sate franceze sunt cu mult peste cele din marile oraşe româneşti. De exemplu, o fântână arteziană din Eguisheim, sat din regiunea Haut-Rhin, apreciat pentru vinurile de calitate, este un punct de atracţie turistică care nu scapă niciodată nefotografiat. Din moment ce o singură fântână arteziană necesită racordare la energie electrică şi alimentare cu apă, nici nu mai încape vorbă de lipsa utilităţilor sau a infrastructurii moderne. Aproape nici n-ar mai trebui menţionat faptul că, în „cele mai frumoase sate din Franţa”, arhitectura tradiţională a clădirilor este atât de bine conservată încât lasă impresia că ar exista în cu totul alt timp.

TURISMUL AGRAR, ÎN SPECIAL CEL VITICOL, ESTE UN PUNCT FORTE AL SATELOR FRANCEZE, PRECUM EGUISHEIM

CONTRASTE Satele constănţene sunt, mai degrabă, satele extremelor. În mediul rural constănţean regăsim la un loc sărăcia şi bogăţia, arta şi kitsch-ul, tradiţia şi modernismul. Sunt sate în care există locuinţe care stau să se dărâme lângă vile opulente. Sunt sate cu trotuare pavate, dar cu drumuri neasfaltate. Sunt şi sate care aproape că nici nu există pe hartă, dar au pensiuni turistice pentru vizitatorii mai mereu absenţi. Iar în 2014 încă se vorbeşte despre sate mici care au o cişmea ca unică sursă de alimentare cu apă şi despre case în care se aprind lumânări pentru că nu există energie electrică. Asta în condiţiile în care unele sate franceze au instalaţii electrice de ultimă generaţie, îngropate în pământ. Dureros este faptul că nici localităţile care găzduiesc monumente istorice foarte cunoscute şi vizitate nu oferă condiţii mai bune de trai. În Istria, localitate construită pe ruinele cetăţii antice Histria, autorităţile locale încă aşteaptă fondurile necesare pentru demararea unui proiect de asfaltare a drumurilor şi reabilitare a trotuarelor. Iar aici vorbim despre străzi pietruite şi trotuare care nu au mai fost reabilitate de mai bine de 20 de ani. Din păcate, nu este singurul caz de acest gen, drept urmare şi turismul are mult de suferit. Prea puţini sunt vizitatorii care vin la sate doar pentru specificul rural, comparativ cu alte state europene sau regiuni ale ţării.

UN STUDIU PUBLICAT ÎN 2010 ARATĂ CĂ, ÎN FRANŢA, VENITURILE FAMILIILOR DIN MEDIUL RURAL SUNT MAI MARI DECÂT ALE CELOR DIN MEDIUL URBAN, DATORITĂ MIGRAŢIEI RAPIDE A OAMENILOR BOGAŢI DE LA ORAŞE CĂTRE SATE

Aşadar, judeţul Constanţa şi România, per ansamblu, nu au suficiente „sate frumoase”, nu pentru că nu ar exista pur şi simplu, ci pentru că nu sunt puse în valoare aşa cum ar trebui. Avem o mulţime de monumente istorice valoroase în sate în care încă există drumuri de pământ şi sate care îşi pierd identitatea pentru că sunt prea aproape de oraşe. La nivelul judeţului nostru au fost demarate, grație Consiliului Judeţean, mai multe proiecte care au ca scop comun dinamizarea turismului cultural şi rural. Există proiecte pentru reabilitarea obiectivelor istorice de la Adamclisi şi Histria. De pildă, se încearcă introducerea în circuitul turistic a bisericuţei de cretă de la Murfatlar. Succesul acestor proiecte, care ar fi atins printr-o dezvoltare pe termen lung şi pe orizontală a satului constănţean, ţine de un complex de factori - unii obiectivi, de genul infrastructurii sau cooperării strânse dintre agenţii economici, localnici, autorităţi şi agenţiile de turism, şi alţii subiectivi, care ţin de modul în care aceste destinaţii sunt filtrate de turişti sau de mentalităţi. Şi la capitolul „subiectiv” este cel mai mult de muncă...