Sateliţii pot să detecteze primul val al unui tsunami şi să avertizeze populaţia locală să se ferească din calea lor, au declarat cercetătorii americani angajaţi de Guvernul american. Experţii americani au analizat imaginile filmate de sateliţii de deasupra Oceanului Indian, în timpul teribilului tsunami din 2004, care a afectat regiunea şi a distrus coastele Thailandei şi a zonelor învecinate. Aceştia au descoperit, în urma analizei, existenţa unui model în apele oceanului. S-a descoperit că rugozitatea apei de suprafaţă reprezintă un bun indicator pentru forţa reală a unui tsunami, de-a lungul întregii culmi a valului principal. A fost pentru prima oară cînd s-a putut urmări propagarea unui tsunami într-un ocean deschis.

Un cutremur din Indonezia, extrem de puternic, a declanşat un tsunami în 2004, care a făcut peste 228.000 de victime. De atunci, guvernele lumii au decis să construiască cît mai repede un sistem de avertizare, construit din balize amplasate în mijlocul oceanelor, pe măsură ce valurile trec pe lîngă acestea. Însă, un astfel de sistem prezintă multe imperfecţiuni, iar balizele nu pot fi amplasate chiar peste tot. În general, un tsunami poate fi detectat doar atunci cînd ajunge în ape de mică adîncime. În largul oceanelor, cantitatea imensă de apă pe care el o dislocă trece aproape neobservată, deşi chiar şi această mişcare, aproape insesizabilă, poate fi detectată de un anumit tip de sateliţi. Aceştia nu acoperă însă toate mările şi oceanele lumii. Cercetătorii americani au descoperit faptul că un tsunami născut în largul oceanului tulbură apele de suprafaţă de-a lungul crestei valului principal. Mulţi dintre sateliţii obişnuiţi pot să detecteze acest model, urmărind culoarea mai întunecată a apelor de suprafaţă.