Lansarea pe orbită a unui satelit de către Iran arată că regimul de la Teheran controlează mai bine tehnologia care, în final, ar putea să-i permită să se înarmeze cu o rachetă nucleară capabilă să atace Europa sau SUA. “În ceea ce priveşte Iranul, cea mai mare grijă a noastră a rămas aceea că orice ţară capabilă să lanseze un satelit pe orbită demonstrează în acelaşi timp capacitatea de a lansa o armă nucleară pe un alt continent”, a afirmat Rick Lehner, purtător de cuvînt al Agenţiei americane de apărare antirachetă. Aceste temeri sînt sporite de programul nuclear controversat al Iranului, acuzat că ar vrea să construiască arma atomică. Iranienii au afirmat întotdeauna că acest program are doar scopuri civile.
Lansarea unui satelit este impresionantă, mai ales, din cauza sancţiunilor stricte internaţionale impuse Iranului, în scopul încercării de a-l face să abandoneze ambiţiile nucleare, au subliniat experţii. Un oficial american care a cerut să rămână anonim confirmase că Iranul pare să fi reuşit lansarea unui satelit pe orbita joasă, aşa cum a afirmatl. Totuşi, ar fi nevoie de puţin mai mult timp pentru a determina tipul de lansator utilizat: un dispozitiv cu trei etaje, care se bazează pe o tehnologie derivată din vechile rachete sovietice Scud sau o rachetă cu două etaje mult mai puternică, ceea ce ar reprezenta un salt tehnologic exponenţial pentru Iran. Potrivit astronomilor amatori, punerea pe orbită a satelitului iranian a fost realizată cu un lansator cu două etaje, dar informaţia rămîne să fie confirmată. Un expert aerospaţial iranian, Asghar Ebrahimi, a declarat marţi că lansatorul Safir 2, care a lansat în spaţiu satelitul Omid, ajunge pînă la 50-60 de kilometri în spaţiu, apoi cel de-al doilea etaj demarează şi lansează satelitul la altitudinea dorită.
Rachetele Kavoshgar şi Safir par să provină din racheta balistică Shahab-3, cel mai performant din arsenalul iranian, cu o rază de acţiune declarată de aproape 2.000 de kilometri. În mod paradoxal, această lansare ar putea să încurajeze noua administraţie a preşedintelui Obama să continue proiectul de instalare a unui scut antirachetă în Europa de Est, în pofida unei foarte puternice opoziţii a Rusiei, care vede în aceasta o provocare. Susţinătorii americani ai scutului antirachetă au folosit întotdeauna ameninţarea iraniană pentru a justifica instalarea sa de la porţile Rusiei.