Cu o impresionantă carieră de peste două decenii, Doru Octavian Dumitru rămâne o legendă vie a scenelor românești de umor, un one-man-show care stârnește cu succes râsetele românilor la fiecare spectacol. Imediat după Revoluție, Doru a plecat peste Ocean pentru a „fura” meserie de la artiștii americani, cunoscuți pentru umorul lor dezinvolt. Deși familia lui se află în Canada, actorul este prezent mai mult prin România, unde susține spectacole la foc continuu, indiferent de anotimp. Însă, în timpul verilor este un artist de-al casei, pe litoral. Doru Octavian Dumitru a oferit, în exclusivitate pentru cotidianul „Telegraf”, un nou interviu savuros, dar și... serios în același timp, în care a prezentat viziunea sa asupra umorului, în general, asupra publicului actual, care consumă umorul și asupra societății din care își inspiră glumele sale.

Reporter (R): Sunteți artistul român care a adus conceptul de stand-up comedy în România. Cum vedeți fenomenul în prezent?

Doru Octavian Dumitru (DOD): Nu știu cine a fost primul și nici nu vreau să știu. Clasamentele deranjează orgoliile. Îmi place să văd lumea râzând și îmi mai place să cred că și eu pot să fiu acolo, când ei râd. Sunt mulți tineri talentați, care, într-o zi, vor deveni comicii neamului. Trebuie doar răbdare și perseverență. Restul le rezolvă timpul.

R: Știam că v-ați stabilit în Canada... În prezent, locuiți tot acolo?

DOD: Canada este o țară deosebită cu oameni la fel. E greu să nu o placi. Familia mea trăiește acolo. Eu... mai mult pe aici m-am desfășurat, am muncit la spectacole, am alergat prin turnee și am mai apărut pe ici, pe colo, pe la câte o televiziune. Dar mie îmi și place să călătoresc. Eu, dacă stau, am jar sub tălpi. Altfel vezi lucrurile când ești în mișcare, altfel înveți, altfel creezi și altfel dăruiești. Atât de mult sunt pe drumuri, încât am ajuns să mă tutuiesc cu bagajele.

„CATERINCA ESTE UN FEL DE UMOR MAIDANEZ”

R: În toți acești ani de când sunteți pe scenă, cum a evoluat publicul din România? S-a schimbat, s-a „specializat” sau a rămas la fel?

DOD: Publicul în primul rând nu mai e public. E... privat. Sătul de țepe, a preferat să se dezvețe de metehnele culturale. Nu mai vrea spectacol. Vrea să te dai în spectacol. Câțiva mai vin, câțiva își mai amintesc, iar restul sunt ațipiți. Trăim în perioada publicului listat. Vin la spectacole dacă îi inviți. E posibil însă ca o bună parte să se fi „specializat„ în „caterincă”. Caterinca este un fel de umor maidanez. Dacă însă vorbim despre evoluție, e adevărat că publicul a evoluat în... nedumerire.

R: Cum ar arăta România fără umor şi umorişti?

DOD: Așa cum arată și acum. Fără vlagă și cu multă vrăjeală. Vrăjeală la butoi! Parcă cineva stă și amestecă mereu ca să nu se limpezească nimic.

R: Ce efecte benefice are umorul asupra spiritului nostru?

DOD: Umorul este spiritul nostru. Nu a dispărut și nu o să dispară. Doar că se lasă poftit. Când va fi cu adevărat apreciat și respectat, o mare lumină se va aprinde în inima neamului nostru.

„S-AU ÎNTÂLNIT TOȚI PROȘTII CARE NE FAC FERICIȚI”

R: Ce credeţi că ne strică cel mai des zâmbetul şi cheful de râs?

DOD: Teama! Sentimentul că nu mai scăpăm de făcături, care țipă că sunt originale. Confuzia că ne-am rătăcit și nepăsarea față de noi înșine.

R: Cum îi priviți pe oamenii fără simţul umorului?

DOD: Ca pe niște gestionari de trupuri. În ei nu e râs, e zăngănit. Mai degrabă le scrii decât să conversezi cu ei. Zâmbetul nu e bun, că le face riduri.

„DACĂ E SECETĂ ÎN CREIER, NICIODATĂ NU O SĂ PLOUĂ ÎN GURĂ!”

R: Ce părere aveţi despre umorul de prost gust?

DOD: Nu mai am păreri. La ce mi-ar folosi? Cu ce ar deranja părerea mea pe prostul gust? Poate că ceea ce numim noi acum prost gust, va fi într-o zi ceva foarte apreciat și lăudat. La mare modă. Va fi trend. Prostul gust, prostul miros, prostul văz, prostul auz și prostul pipăit. S-au întâlnit toți proștii care ne fac fericiți.

R: Ce spectacole mai aveți vara aceasta pe litoral?

DOD: Deocamdată colind prin țară la cluburi, grădini de vară și evenimente. Litoralul, dacă vrea să aibă public, trebuie să se reorganizeze pentru spectacole. Trebuie să îi pese. Atunci când va reînvia pofta, o să apară gusturile și bucatele alese. Dacă e secetă în creier, niciodată nu o să plouă în gură!