Guvernul României, prin premierul Emil Boc, a sfidat încă o dată Parlamentul. Chiar dacă senatorii şi deputaţii sunt aleşi prin vot direct, în timp ce Guvernul este numit, Boc continuă dictatura guvernamentală instaurată de preşedintele Traian Băsescu. Ieri, în plenul Camerelor reunite ale Parlamentului, s-a consumat episodul “Legea salarizării unitare”, episod în care Boc a anunţat parlamentarii că Guvernul îşi asumă răspunderea asupra Legii salarizării unitare. Deşi principala motivare, atât a lui Băsescu, cât şi a lui Boc, în ceea ce priveşte asumarea, a fost acordul cu FMI, în spatele acestor acte dictatoriale stau alte decizii luate de Guvernul Băsescu şi mai puţin Boc. Vorbim aici în primul rând de faptul că, la 31 decembrie 2010, expiră Ordonanţa Guvernului privind reducerea cu 25% a veniturilor bugetarilor. Acest lucru însemna de fapt că, de la 1 ianuarie 2011, salariile bugetarilor ar fi revenit la normalitate. Pentru că Boc nu îşi permitea o astfel de situaţie şi, mai mult decât atât, nu avea curajul să anunţe o prelungire a prevederilor ordonanţei, a ales varianta asumării răspunderii Legii salarizării unitare, în care Boc anunţă cu trompeta o creştere salarială cu 15% pentru bugetari. Boc minte pentru că, de fapt, noua Lege a salarizării asumată de Guvern înseamnă o scădere a salariilor dacă ne gândim că, de la 1 ianuarie, ar fi trebuit să fie eliminată reducerea cu 25%. Dar ce probleme mai are această Lege a salarizării? Potrivit textului de lege asumat de Boc, există o grilă de salarizare ce are la bază nişte coeficienţi de calcul al salariului. Citind această grilă de salarizare descoperim că un “consilier de primărie” despre care nimeni nu a putut să ne spună ce înseamnă are un coeficient de 7,65, care se înmulţeşte cu salariul minim, rezultând astfel salariul pentru această funcţie. Puţin mai jos descoperim că un profesor universitar cu o vechime de peste 30 de ani în muncă, cu grade didactice, are un coeficient de 7,20. Mai jos, descoperim că un medic cu o vechime de 30 de ani în muncă, cu o vastă experienţă în spate, are un coeficient de doar 5,5. Păi unde este echitate, “tovarăşe” Boc? Care au fost criteriile după care s-au stabilit aceşti coeficienţi? Cu ce este mai presus un “consilier de primărie” faţă de un profesor universitar sau un medic care asigură sănătatea a mii de oameni? Având în vedere că Boc vine de la coada vacii, ajuns peste noapte profesor de drept constituţional, înţelegem de unde această gândire. Răul însă a fost făcut, tovarăşul Boc şi-a asumat răspunderea, dar doar în faţa parlamentarilor portocalii, lipiţi de scaune cu lipici, pentru ca nu cumva Boc să se trezească vorbind unei săli goale. Asumarea răspunderii nu înseamnă însă şi că legea este în vigoare. Opoziţia, care a părăsit sala când Boc a deschis gura, a decis că va depune o moţiune de cenzură, prin care speră să blocheze Legea salarizării unitare. Purtătorul de cuvânt al PSD, Radu Moldovan, a declarat ieri că social-democraţii vor depune astăzi moţiunea de cenzură pe Legea salarizării pe care Guvernul şi-a angajat răspunderea. Preşedintele Senatului, Mircea Geoană, a declarat că, având în vedere asumarea răspunderii pe Legea salarizării, anticipează o dezbatere a moţiunii de cenzură pe 20 decembrie. Nici sindicatele nu vor să audă de Legea salarizării unitare. Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI) spune că nu este de acord cu angajarea răspunderii guvernamentale pe Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi nici pe cea privind salarizarea în 2011. “Ţinând cont de importanţa acestor acte normative şi de efectele pe care le produc în rândul a 1,3 milioane de bugetari, cele două legi ar fi trebuit să fie adoptate prin dezbatere parlamentară. Guvernul calcă în picioare prevederile Legii 118/2010 potrivit căreia, după 31 decembrie 2010, bugetarii ar fi trebuit să revină la salariile din luna iunie, înainte de reducerea cu 25%, lucru cerut şi de Curtea Constituţională a României”, a declarat preşedintele FSLI, Simion Hăncescu.