Peste 2.000 de credincioşi, păziţi de 70 de jandarmi, au participat, vineri, la

Sfânta Evanghelie, procesiunea de la Izvorul Tămăduirii şi sfinţirea apelor - Aghiazma Mică - susţinute de Înaltpreasfinţia Sa (ÎPS) Teodosie, la Mănăstirea Dervent. În fiecare an, în prima vineri după Paşte, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii - un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Înaintea slujbei, Arhiepiscopul Tomisului a făcut un apel către pelerinii prezenţi să lase grijile deoparte şi să se roage împreună în această zi de sărbătoare. „Să înălţăm cu toţii rugăciuni către Maica Domnului şi Fiul Său, Iisus Hristos. Astăzi, vedem roadele lacrimilor Maicii Domnului, care se transformă în alinare, vindecare şi în îmbrăţişarea pe care o simţim de la Ea, ca maică a noastră, a tuturor”, a afirmat IPS Teodosie. După Liturghie, credincioşii au plecat în procesiune până la izvor, unde a avut loc sfinţirea apei şi botezarea pelerinilor. S-au aşezat la coadă şi au aşteptat ore în şir să ajungă la Izvorul Tămăduirii. În toată zarva din apropierea lăcaşului care adăposteşte apa sfântă, o bătrână s-a întins pe iarbă acoperindu-şi faţa cu palmele. Plângea. Boala mult prea grea şi necazurile despre care nu a vrut să vorbească o copleşiseră. „Am venit aici şi nu o să mai ajung să iau apă de la izvor. Vin în fiecare an. Am trei operaţii la picioare şi nu îmi doresc decât să mă rog pentru sănătatea copiilor şi a nepoţilor mei”, a spus Ioana Manole, de 67 de ani, din Ostrov. Femeia crede în puterile miraculoase ale izvorului şi spune că, după ce bea apa de aici, se simte mult mai plină de speranţă. Familia Manea a venit, de la cel mai mic până la cel mai în vârstă, din Mihail Kogălniceanu. Încearcă să ajungă la Dervent în fiecare an de praznicul Izvorului Tămăduirii. Până şi cea mică, Diana, de doar 4 ani, crede în minunile apei şi ştie ce reprezintă. „Am venit pentru sănătatea noastră, să luăm apă de aici. Face minuni”, a spus fratele ei, Alexandru Ştefan, de opt ani.

SARMALE, MICI, BERE ŞI CERŞETORI La ieşirea din Mănăstire, coadă mare: după ce au reuşit să ia apa sfântă, unii s-au îmbulzit, laolaltă cu cei sărmani, pentru o farfurie cu sarmale şi un codru de pâine. Prezenţa sărmanilor chiar este lesne de înţeles. Masa le va fi suficientă pentru următoarele două-trei zile. Cum românul nu se dezminte la nicio sărbătoare creştină de maximă pietate, peste drum de Mănăstire au apărut corturile în care micii sfârâiau pe grătare, iar berile curgeau în paharele de plastic, spre bucuria puilor de ţigani care au câştigat bani frumoşi din cerşit.