Scafandrii militari au reuşit, ieri dimineaţă, să aducă la suprafaţă încă o bucată din hidroavioanele descoperite pe fundul lacului Siutghiol după un an şi jumătate de căutări de constănţenii Pascale Roibu şi Iulian Rusu. „Începând cu anul 1920, la Constanţa, pe lacul Siutghiol, în Palazu Mare, s-a constituit Flotila de Hidroaviaţie, dotată cu cu avioane tip Getta, flotilă care a existat până în 1960. Din câte am citit, vă pot spune că baza a avut în jur de 18-20 de avioane Savoia şi Heinkel, dar se dorea dotarea cu până la 40 de aparate de zbor. Piesa scoasă astăzi (ieri - n.r) şi cea adusă la suprafaţă pe 3 octombrie, aparţin unui Savoia. Au fost aparate de zbor foarte rezistente“, a declarat comandantul Centrului de Scafandri, comandor Vergil Moraru. Ranfluarea de ieri vine la câteva zile după ce militarii au adus la suprafaţă o bucată de doi metri pătraţi dintr-un aparat Heinkel. „Activităţile au început pe mai multe etape, respectiv de descoperire, de identificare şi de curăţare a locului în care se aflau avioanele. Acum trei luni se vedea probabil doar un vârf de aripă. Pot să vă spun că scafandrii lucrează cu resurse importante. Continuăm procedurile de ranfluare cât timp ne va permite vremea, iar în momentul în care vom considera că am scos tot la suprafaţă, le vom inventaria şi le vom preda în sistemul muzeal naţional“, a adăugat comandorul Vergil Moraru.

MISIUNE DIFICILĂ Epavele hidroavioanelor Savoia Marchetti S55 şi Heinkel HE 114, ce au aparţinut cel mai probabil Escadrilei 101 Hidroaviaţie din cel de-al doilea Război Mondial, au fost localizate la sfârşitul anului trecut de Pascale Roibu şi Iulian Rusu. „Am căutat pe lac, în faţa fostelor hangare de pe mal, vreo două luni. Noi aveam atunci un sonar mic care acoperea o fâşie de doar un metru. Am zis să lăsăm între zonele scanate cam doi-trei metri. Dar am găsit numai pietre. Au început să apară povestitorii care chiar ştiau amănunte despre fundul lacului. În timp, am restrâns zona căutărilor la o rază de 20 de metri, iar în decembrie am reuşit să dăm de coada unui avion“, a declarat Iulian Rusu. Condiţiile extreme cu care s-au confruntat cei doi scafandri, le dau de furcă şi echipelor de militari care lucrează la ranfluarea epavelor. „Vizibilitatea este cel mai mare impediment. Mergem pe bâjbâite, pentru că nu se vede nimic. Dacă ar fi fost o adâncime mai mare, de 20-25 de metri, ar fi fost mai bine pentru noi, aşa..., fiind doar trei-şase metri, fără curenţi, mâlul rămâne pe loc“, a declarat căpitan comandor Laurenţiu Cocea, comandantul Grupului Scafandri de Mare Adâncime (GSMA) din cadrul Centrului de Scafandri Constanţa.