Scandalagiul a fost integrat în aproape toate structurile de partid. În noua schemă politică, individul este asimilat cu o forţă de reacţie rapidă. În situaţii de criză morală, întîlnite, ce-i drept, destul de des, scandalagiul poate deturna sensul unor dezbateri. De pildă, cînd este investigat un coleg de-al său din partid, scandalagiul provoacă fel şi fel de discuţii care nu au nicio legătură cu subiectul. În foarte multe cazuri de acest gen, ca să abată atenţia opiniei publice, umblă cu pîra, şopîrleşte, bagă strîmbe, programează diverse intrigi etc. Ca să măture tot din cale, scandalagiul se foloseşte de gura lui mare cît o şură. Trebuie să recunosc, este talentat pînă în măduva oaselor. Are o faţăăăăă, jale mare! Zici că a fost bătut două zile fără apă! Cînd se dă în spectacol, scandalagiul adoptă stilul ţaţei. Să fim sinceri, am asistat de nenumărate ori la astfel de scene în Parlamentul României. Se proţăpeşte cîte un domn parlamentar la microfon şi se răsteşte la noi! Îşi pune mîinile în şolduri şi latră ca un bezmetic. Ăsta cu cine se ceartă? Cum cu cine? Cu naţiunea. După cum se derulează istoria contemporană, e de la sine înţeles că scandalagiul joacă un rol activ în viaţa politică. De foarte multe ori, cînd politicienii noştri sînt în genunchi, o criză trebuie acoperită cu o criză. Ei, bine, în astfel de situaţii, rolul scandalagiului este decisiv. Dacă prezidentul nu se simte confortabil în mocirla în care s-a băgat singur, scandalagiul politic inventează o altă criză. Doar el ştie cum să o pună pe tapet şi cum să o gîdile. Nu trebuie să discutăm despre un subiect delicat pentru conducătorii noştri dragi? Nimic mai simplu. Scandalagiul mută mahalaua în instituţiile vizate ale statului. În loc de discuţii serioase şi la obiect, provoacă bîrfe de doi lei. Cu tupeul său ieşit din comun, jigneşte pe toată lumea. O face cu dezinvoltură, ceea ce dovedeşte din plin că dumnealui este antrenat pentru astfel de ambuscade. Obiectivul final este unul singur - circ cu orice preţ. Chiar dacă pare a fi un mascul desăvîrşit, scandalagiul îşi pune frecvent fusta cu mătreaţă în cap. Joacă emoţionant de bine rolul paraşutei. Îi striveşte pe toţi cu expresiile lui porcoase. Calcă în picioare regulile bunei cuviinţe. Exploatează din plin lipsa celor şapte ani de acasă. Joacă un rol dublu în “Bădăranii”. Cu alte cuvinte, dacă este nevoie, se dă şi cu fundul de pămînt, pentru a-şi îndeplini misiunea. Scandalagiul s-a specializat în tragerile de timp pînă la demenţă. Circ cu orice preţ! După momentele penibile pe care le provoacă, scandalagiul se transformă brusc într-un băiat bun şi de mare omenie. Dacă misiunea a fost îndeplinită şi pericolul îndepărtat, încearcă să dreagă busuiocul. De nerecunoscut, cere scuze damelor pe care le-a persiflat, catalogîndu-le în fel şi chip. Îşi drege vocea. Mă rog, o dă cotită. Să nu credeţi cumva că-i pare rău. Nu, nici vorbă! Toată parodia asta face parte din strategia cu care pune la cale un nou scandal…