Nu pot ignora, din punct de vedere jurnalistic, scandalosul caz al directorului general al Fondului Monetar Internaţional, care, mie personal, mi-a provocat stupoare! Sincer să fiu, m-aş fi aşteptat să aflu că Dominique Strauss-Kahn este un fel de Hagi-Tudose, obsedat de bani şi zgârcit, nu un obsedat sexual cu apucături de maniac erotic, mai ales la vârsta sa... Dar fiecare ţară are faliţii ei, ca să-l parafrazez pe Caragiale, inclusiv România noastră mioritică, din cauză că viciile omeneşti sunt numeroase şi cât se poate de diverse.

Primul gând ce mi-a venit în minte la aflarea acuzaţiilor ce i se aduc directorului FMI a fost unul simplu: ia te uită în mâinile cui se află sutele de miliarde de dolari sau euro! Apoi a venit interogaţia neliniştită: Doamne, pe mâinile cui am dat România, având în vedere că, în momentul de faţă, pe lângă aiurelile legislative inventate de Băsescu sau Boc, ţara este guvernată după regulile impuse de FMI?! Din acest punct de vedere, ipocrizia lumii contemporane este uluitoare. Vezi perindându-se pe la televizor domni eleganţi şi serioşi care abordează o morgă oficială \"constipată\" şi care pot fi şefi de state, miniştri, ambasadori, directori de mari concerne sau bănci multinaţionale, de care depinde soarta a milioane de oameni ori chiar economia mondială, dar care, în particular, iată, pot fi maniaci, obsedaţi, beţivi, poate îşi mai bat şi nevestele, iar tu nu ai habar de toate astea! Mie, unul, să zicem, nu-mi foloseşte la nimic dacă aş recunoaşte că sunt beţiv şi obsedat sexual, pentru simplul motiv că eu nu sunt nici preşedinte de ţară, nici directorul general al FMI, iar de mine depinde doar familia mea. Asta este deosebirea... În cine să mai ai încredere, pentru că este imposibil să le verifici viaţa privată acestor personaje?...

În ce lume trăim, Doamne?