SURPRIZE O dată la câţiva ani, ne iau prin surprindere evenimente de genul tragediei din parcul Tei din Sectorul 2 al Capitalei, în care un copil de numai patru ani a sfârşit sfâşiat de maidanezi. Undeva, ceva nu funcţionează cum trebuie! Problema câinilor comunitari nu este de astăzi, de ieri sau de un an. Este de 23 de ani la fel de presantă. Mai grav este faptul că problema câinilor comunitari este de 23 de ani ignorată de unii, de alţii, de noi toţi. Lupta cu maidanezii este de foarte mult timp mutată în plan politic, unde bâlbele legislative se ţin lanţ, fără ca cineva să îşi asume responsabilitatea pentru nenorocirile pe care le provoacă patrupedele agresive. Ne aducem aminte de această problemă apăsătoare a societăţii fie în campaniile electorale, fie atunci când se mai pierde o viaţă. Ne-am adus aminte de problemele pricinuite de maidanezi când un copil din Agigea a fost sfâşiat de câini, fără ca ulterior să se rezolve ceva. Ne-am adus aminte de aceiaşi maidanezi agresivi când un cetăţean japonez a murit după ce a fost atacat în Bucureşti de o haită de câini. Nici după acel incident problema maidanezilor nu a fost rezolvată. Luni, România şi-a adus din nou aminte de sutele de mii de câini fără stăpân după ce un copil de patru ani din Bucureşti a fost ucis în timp ce se juca în parc.

SOLUŢIA LEGISLATIVĂ Unii politicieni spun că în România există legislaţia necesară rezolvării acestei probleme. Alţii spun că tocmai legile sunt problema şi că proiectele de acte normative care ar fi în lucru sunt blocate. Prim-vicepreşedintele PDL Cătălin Predoiu a declarat ieri că „cei care au oprit legea în Parlament au o mare răspundere (...) Eutanasierea trebuie făcută într-un cadru bazat pe lege”. Ceea ce a uitat Predoiu este faptul că, în prezent, în România există două legi ce privesc câinii comunitari, dar care se contrazic. Avem pe de o parte, încă din 2001, OUG 155 privind gestionarea câinilor fără stăpân, care permite eutanasierea acestora după ce sunt capturaţi şi după un termen de şapte zile în care pot fi revendicaţi sau adoptaţi, iar pe de altă parte, Legea 205/2004 pentru protecţia animalelor, care prevede că „este interzisă eutanasierea câinilor, a pisicilor şi a altor animale, cu excepţia animalelor cu boli incurabile constatate de medicul veterinar”. Poziţia Guvernului, exprimată până acum prin vocea vicepremierul Liviu Dragnea, este una care nu lasă prea mult loc de interpretări şi indică deja în ce direcţie se va merge. „Obiectivul principal este să găsim pachetul de acţiuni, de măsuri, de acte normative prin care să fim siguri că întâi se protejează oamenii. Întâi să protejăm vieţile oamenilor şi, sigur că da, ne gândim şi la protecţia animalelor”, a afirmat Dragnea. El a adăugat că nu trebuie aruncată problema câinilor comunitari numai în ograda primarilor: „Este o decizie guvernamentală şi parlamentară, care trebuie să îmbrace toate măsurile care trebuie adoptate”. La rândul său, premierul Victor Ponta a declarat, ieri, că săptămâna viitoare Parlamentul trebuie să ia decizia privind câinii fără stăpân, şeful Executivului evitând să spună dacă susţine eutanasierea, dar afirmând că trebuie protejată viaţa oamenilor. „Este foarte clar în acest moment că, după 14 ani de proiecte, de promisiuni, acestea au eşuat (...) Nu se mai poate să nu se întâmple nimic. Trebuie luată o decizie foarte clară. Există tot sprijinul să se adopte clar o decizie“, a declarat Ponta. Indiferent care vor fi soluţiile găsite de clasa politică, la nivel guvernamental, parlamentar, local, general sau particular, sperăm doar ca problema câinilor vagabonzi să nu reintre din nou în uitare. Şi să nu ajungem ca, peste alţi doi sau trei ani, o altă viaţă prădată să ne aducă aminte că există zeci de mii de patrupede potenţial periculoase pe lângă noi.