Scarlatina este o boală infecţioasă acută care se transmite pe cale respiratorie şi este caracterizată prin febră, angină, exantem (erupţia pe piele) şi enantem (erupţia la nivelul mucoaselor, în interior) caracteristic, complicaţii şi imunitate specifică pe viaţă. Medicii atrag atenţia că boala apare mai frecvent în sezonul rece (toamna, iarna şi la începutul primăverii), vîrstele cele mai afectate fiind cuprise între 1 şi 10 ani, la băieţi mai frecvent decît la fetiţe. Dr. Loti Popescu, şeful Biroului de Programe de Sănătate şi Educaţie pentru Sănătate, din cadrul Autorităţii de Sănătate Publică Judeţeană (ASPJ) a explicat că streptococul beta-hemolitic din grupul A, este cel care produce boala. “Este sensibil la dezinfectante, este sensibil la antibiotice, în special la Penicilină. S-au descris cazuri familiale de scarlatină, unii membri pot face doar angine streptococice, iar alţii scarlatina. În transmiterea scarlatinei, purtătorii de streptococ beta-hemolitic deţin cel mai important rol. Sursa de infecţie este omul: bolnav cu forme tipice şi atipice de scarlatină, bolnav cu maladii streptococice (angină, rinofaringită etc.), purtător de streptococ”, a mai declarat dr. Popescu. Bolnavul este contagios 7-10 zile, în cazul complicaţiilor, 21-23 zile. Căile de transmitere a bolii sînt: respiratorii, prin picăturile Pflugge (tuşit, strănut, vorbit), prin mîini şi obiecte contaminate, pe cale digestivă (rar prin lactate), prin plăgi operatorii sau după naştere/avorturi. “Receptivitatea este destul de mare (indice 40-50%). Mai frecvent se îmbolnăvesc copiii de 2-7 ani, excepţional sugarii, se pot îmbolnavi şi adulţii”, a mai declarat dr. Popescu. Medicul şef a mai explicat că perioada de incubaţie durează în medie 2-7 zile (1-10 zile), iar debutul bolii este brusc, uneori brutal, cu febră, angină, vărsături. Angina scarlatinoasă prezintă: dureri pronunţate în deglutiţie (la înghiţit), hiperemie faringiană aprinsă (roşu în gît), delimitată, amigdalele tumefiate cu sau fără exsudat purulent, adenopatie submandibulară (inflamaţia ganglionilor submandibulari). Medicii spun că exantemul scarlatinos (erupţia) apare în prima, a doua zi a bolii, simultan, într-un puseu, micropapule (cît un vîrf de ac) pe un pat eritematos difuz, uşor pruriginos neconfluent, aspru la atingere, mai intens pe partea flexorie a membrelor, pe trunchi (pe flancuri), plicile de flexiune (axilare, înghinale, poplitee - în zona din spatele genunchilor). Este bine de ştiut că pot apărea modificări şi la nivelul limbii („ciclul lingual\"): limba iniţial este acoperită cu depozit sabural alb („limbă de porţelan\"), a 2-3 zi se curaţă la vîrf şi pe margini, a 5-7 zi „limba zmeurie\"”(roşie cu papilele proeminente), a 10-12 zi - „limbă de pisică” (roşie, netedă, „lăcuită\"), a 14-15 zi - aspect normal. Perioada de convalescenţă: starea generală se remite treptat, astenie, fatigabilitate (oboseală), subfebrilitate trecătoare, descuamare furfuracee pe trunchi şi în lambouri la nivelul palmelor şi plantelor (durează 7-10 zile, pielea reparîndu-se fără urme), limba „lăcuită”, scădere a capacităţii de aparare la infecţii pentru 7-14 zile. “Este bine să se ştie că există mai multe forme clinice (aşa cum se manifestă boala). Pot fi semne atipice, semne uşoare, medii, severe, cu sau fără complicaţii, cu sau fără pusee alergice (subfebrilitate, exantem, adenopatie). Forma tipică clasică este rară în zile noastre”, mai spus dr. Popescu. Predomină formele atipice uşoare, uneori nesesizate de părinţii copiilor. Aceşti copii sînt expuşi la complicaţii ulterioare în absenţa tratamentului. Medicul şef atrage atenţia că toate complicaţile pe care le dă scarlatina sînt foarte grave. “De aceea, la cele mai mici semne, părinţii trebuie să ducă copilul la medic (de familie, infecţionist)”, recomandă dr. Popescu, ca şi complicaţii pot fi: toxice (miocardită, hepatită, nefrită, suprarenalită, encefalopatie), septice (limfadenită cervicală, flegmon paraamigdalian, otită, sinuzite, septicemie), alergice (glomerulonefrită acută difuză, reumatism articular, vasculită, eritem nodos etc.).

Tratamentul scarlatinei

Scarlatina este o afecţiune care se tratează, prognosticul în etapa actuală este unul favorabil, însă în lipsa tratamentului chiar şi formele uşoare generează complicaţii. Imediat ce este sesizată boala, medicii recomandă prezentarea de urgenţă la specialist şi respectarea recomandărilor acestuia. Persoana bolnavă trebuie scoasă din colectivitate, se recomandă un repaus la pat pe toată perioada de stare (5-7 zile), la nevoie mai mult. “Dieta trebuie să asigure aportul de lichide, echilibrul caloric şi electrolitic. Regimul alimentar va fi iniţial hidro-lacto-zaharat, ulterior lacto-fainos-vegetarian şi pe măsura creşterii toleranţei se va trece la un regim normal”, spune medicul. Contacţii cu antecedente cardioarticulare sau renale trebuie să se supună tratamentului specific.

”Readmiterea convalescenţilor în colectivitate se face în funcţie de starea clinică, după 22 zile de la debutul bolii. Este obligatorie dezinfecţia pe parcurs a obiectelor de uz personal şi din anturajul bolnavului”, a mai spus medicul, care a completat că există trei tipuri de profilaxie. Este vorba despre cea primară, cînd pentru prevenirea îmbolnăvirii trebuie să se respecte normele de igienă personală şi colectivă (atenţie la batistă personală, tuşit, strănut, colectivităţi). Părinţii şi cadrele didactice trebuie să transmită copiilor normele minime de igienă şi să-i trimită la medic, în cazul în care au manifestările menţionate. De asemenea, profilaxia secundară este responsabilitatea personalului medical. În acest caz, trebuie impus un diagnostic şi trebuie luate măsuri pentru prevenirea complicaţiilor, dar şi a părinţilor - respectarea regimului prescris şi a tratamentului. Izolarea de colectivităţi şi ancheta epidemiologică în focar (exsudate nazo-faringiene şi tratament, unde este cazul) sînt la fel de importante. Şi ultima profilaxie, cea terţiară, impune un recontrol pentru reinserţia în colectivitate. “Este obligatorie internarea în spital sub supravegherea medicului infecţionist, pentru buna vindecare şi prevenirea sindromului poststreptococic”, a mai declarat medicul.