Scheletul unui pinguin uriaş, care avea o înălţime de 130 de centimetri şi o greutate de 60 de kilograme, a fost descoperit în sudul Noii-Zeelande şi a fost reasamblat de o echipă de paleontologi neo-zeelandezi şi americani. De peste două ori mai greu decât pinguinul imperial şi depăşindu-l cu un cap în înălţime, acest tip de pinguin străvechi a trăit în urmă cu 24-27 de milioane de ani, atunci când Noua-Zeelandă, aflată în ceea mai mare parte a ei sub nivelul mării, alcătuia un arhipelag de insule stâncoase.

Primele rămăşiţe ale acestui palmiped, denumit Kairuku, scufundătorul care se întoarce de fiecare dată cu mâncare, în limba maori, au fost descoperite în anul 1977, pe o faleză în oraşul Waimate de pe o insulă din sudul Noii-Zeelande, de paleontologul Ewen Fordyce, de la Universitatatea din Otago. De-a lungul anilor, profesorul Fordyce şi-a completat seria descoperirilor făcute şi l-a invitat pe cercetătorul american Dan Ksepka, de la Universitatea Carolina de Nord, să îl ajute să reasambleze scheletul pinguinului. Kairuku era o pasăre elegantă în comparaţie cu alţi pinguini, avea un corp înalt şi înotătoare lungi, dar picioare scurte şi tălpi late. Fizionomia sa îi permitea să înoate mai departe şi să plonjeze mai adânc decât o fac pinguinii din zilele noastre. Schimbările climatice sau vânătoarea extensivă practicată de prădătorii să naturali, delfinii şi focile, ar putea să explice dispariţia acestei specii. Kairuku nu a fost însă cel mai înalt pinguin din istorie. În 2010, oamenii de ştiinţă au descoperit rămăşiţele unor exemplare dintr-o specie veche de 36 de milioane de ani, care aveau o înălţime de 150 de centimetri.