Sorin Roşca Stănescu continuă seria dezvăluirilor legate de modul în care, “prin intermediul unei relaţii ilegale între oameni din SRI, din DNA şi judecători, au fost sacrificate drepturile procesuale ale unor cetăţeni. Care, inevitabil, au căzut victime unei justiţii nedrepte”.

Redăm, în continuare, materialul de autor “Schema de funcţionare a trinomului”, pe care îl puteți citi și la adresa http://www.corectnews.com/social/schema-de-functionare-trinomului:

“Am găsit, într-un dosar penal de la Tribunalul Bucureşti din data de 5.09.2013, dosarul cu nr. 18566, o ciudată încheiere semnată de judecătorul Raul Alexandru Nestor. Acesta constată că procurorul DNA Gheorghe Popovici, pentru a-şi susţine rechizitoriul, a introdus în dosarul penal un mandat de siguranţă naţională cu nr. 006106 din 19.10.2012, precum şi o adresă clasificată la secret de stat, nivel de secretizare strict secret, nr. 008530 din 18.10.2012. Aceste documente, care sub nicio formă nu aveau ce căuta într-un dosar penal, odată ajunse sub ochii judecătorului magistrat, trebuiau să îl determine să sesizeze imediat nelegalitatea utilizării unui mandat de securitate naţională şi generarea, de către procurorul general al României, a unei adrese clasificate. Legea pe care trebuia să o aplice şi nu a aplicat-o magistratul are numărul 182/2002 şi se referă la informaţiile clasificate.

Dar se întâmplă ceva şi mai grav. Judecătorul nu numai că nu constată şi nu sancţionează ilegalitatea la care, până în acel moment, a participat doar binomul, respectiv un reprezentant SRI şi un procuror DNA, dar încearcă, prin încheiere, sub propria semnătură, să şi explice şi să motiveze abaterea de la actele normative. De fapt, respectivele interceptări urmau să înfunde mai multe persoane, în ciuda faptului că ele, conform legii, nu puteau să fie sub nicio formă transformate în probe. Judecătorul Raul Alexandru Nestor merge atât de departe încât explică că “parametrii tehnici ai suportului original de înregistrare sunt identici cu parametrii tehnici ai mediilor de stocare comunicate instanţei”. Este o apreciere scoasă din burtă, pentru că un judecător nu are niciodată posibilitatea de a aprecia în ce măsură se identifică parametrii tehnici ai suportului oferit ca probă în dosar cu cei ai suportului original pe care s-a făcut înregistrarea în baza mandatului de siguranţă naţională. În felul acesta, victimele din dosar, respectiv inculpaţii, nu mai au nicio posibilitate de a solicita şi de a obţine expertizarea dispozitivelor utilizate pentru interceptare. Şi aşa cum s-a văzut în alte dosare, stenogramele şi chiar înregistrările audio pot fi falsificate de către procurori, alese, în mod selectiv, prin scoatere din context.

În continuare, însă, acelaşi judecător devine de-a dreptul hilar, întrucât, într-un alt paragraf, constată totuşi că “acest mijloc de probă suferă anumite vicii care, însă, nu îi afectează substanţa, forma sa finală fiind determinată doar de excese în redarea conversaţiei”. Este uluitor. După ce că nu sare ca ars observând că în dosar, în mod ilegal, sunt introduse documente clasificate, după ce că admite cu ochii închişi, fără a avea nicio dovadă în acest sens, că proba oferită de procurorul DNA nu este falsificată, judecătorul admite că, şi dacă există vicii ale respectivelor interceptări, ele tot nu schimbă soarta finală a inculpaţilor.

În acest fel, iată, cel puțin în acest dosar, un magistrat al Tribunalului București, Raul Alexandru Nestor, devine parte a câmpului tactic, apărând și susținând demersurile ilegale ale unui procuror DNA și ale unui lucrător al Serviciului Român de Informații.

În mod firesc, în aceste condiții, apărătorul inculpaților solicită explicații. Și iată ce răspuns stupefiant primește din partea judecătorului: “Cu referire la solicitarea de a se preciza identitatea serviciului care a prezentat Direcției Naționale Anticorupție date și informații care au stat la baza procesului verbal de sesizare din oficiu, instanța va reține că o asemenea informație nu este necesară sau utilă pentru justa soluționare a cauzei”. De unde până unde această atitudine a unui magistrat? Dacă ar fi procedat altfel, judecătorul Raul Alexandru Nestor ar fi trebuit să recunoască efectiv existența unei legături vinovate între SRI și DNA.

Și iată, în încheiere, bomboana pe colivă. Dovada cea mai explicită că judecătorul devine apărătorul Serviciului Român de Informații, deși este perfect conștient că, de la acesta, prin intermediul procurorului, a fost introdus, în dosar, un document ilegal. Iată, cităm din aceeași încheiere: “prezentarea unui act întocmit de o structură cu atribuții în domeniul securității naționale, act care stă la baza procesului verbal de sesizare din oficiu, ar putea reprezenta măsura care să afecteze negativ activitatea structurii specializate în culegerea și valorificarea datelor cu caracter informativ”. Nu-i așa că, în această încheiere cel puțin, judecătorul Raul Alexandru Nestor a dovedit că posedă o extraordinară cultură de securitate, că și-a însușit la perfecție limbajul specific unui serviciu de informații? Sau i-a suflat generalul Dumitru Dumbravă ceva la ureche acestui magistrat?

Referiri la documentul anexat:

Document - pagina 12

Judecătorul constată existența, în dosar, a unor documente clasificate privind siguranța națională, dar nu verifică legalitatea. Mai mult, declară inadmisibilă cererea inculpaților, defavorizându-i pe aceștia în raport cu binomul SRI-DNA.

Document - pagina 13

Judecătorul Raul Alexandru Nestor, fără a avea nicio probă și nicio competență în acest sens, consideră că suportul electronic al interceptărilor depuse la dosar este identic cu suportul original. În acest fel el se devoalează ca fiind o prelungire a binomului SRI-DNA.

Document - pagina 14

Atestă servilismul judecătorului Raul Alexandru Nestor față de procurorul DNA și, indirect, față de lucrătorul SRI, confirmând practic existența câmpului tactic din justiție. El respinge toate solicitările formulate de inculpați în apărare, protejând SRI și DNA.