Trebuie să fii într-o ureche, precum domnul Streche, ca să aduci ţara în halul fără de hal în care se află. Adică, să o spun pe şleau, în agonie şi cu gust de leşie. Aşa arată ţara urechiştilor. Lată şi fără cravată. În privinţa crizei, se iau măsuri după ureche. De la premier, geaca lui de premier!, mic cât un cuier, până la ultimul ministru, unii chiar cu două portofolii, se comunică prin telefonul fără fir. Una spune premierul şi alta se aude la capătul telefonului fără fir. În final, nu iese nimic. După cum acţionează, sunt unii într-o ureche, bună doar de răcitură. Evident, când se adună tot guvernul în bătătură. Măsurile guvernamentale se măsoară cu pâlnia gradată, care face glasul subţire. La atât se reduce autoritatea premierului. Avem numeroşi guvernanţi într-o ureche. Din această cauză, au idei fixe. Ce le intră pe o ureche, cum să spun, acolo le rămâne! Din acest motiv, se plâng că au capul cât baniţa. Nemulţumiţi de efectele urechismului pe scară naţională, populaţia pătimaşă a ieşit în stradă. La început, protestatarii s-au mulţumit să-i urecheze pe neaveniţi. I-au luat, cum se spune, cu binişorul. Acum, după cum strigă peste tot, vor să-i măture. Afară cu urechiştii din ţară! Când vine vorba despre măsuri menite să ne scoată din criză, urechistul le potriveşte, dar, degeaba, nu le nimereşte… În campania electorală, ne-au spart timpanele cu promisiunile lor. Urechistului îi place să fie bibilit până în măduva oaselor lui păroase. Se dă în vânt după statutul de şef. Dacă îl iei la bani mărunţi, e bâtă. Pentru că are urechile mari, se laudă că este muzician. Aiurea. E drept, a făcut facultatea la fabrica de conserve, dar, din câte ştiu, chestia asta nu ne ajută deloc. Pe vremea lui Vlădescu de la Finanţe, asta e, consilierii erau recrutaţi din rândurile urechiştilor. În acea perioadă, Ministerul Finanţelor adăpostea tot felul de urechelniţe pe post de consilieri de specialitate. S-a văzut unde am ajuns. Cei într-o ureche conduc ţara pe bâjbâite. Unii arată de parcă nu s-ar fi trezit niciodată din beţie. Si, cu toate astea, se urcă la volan. În plin haos turmentat, nimeni nu ştie cine se mai află, precizez, la volanul patriei. Este evident faptul că circulăm haotic pe toate benzile. Noroc cu noul cod rutier. Cu câţiva saci de sare şi nisip, pe care trebuie să-i încărcăm obligatoriu în portbagajul personal, poate stabilizăm ţara. Şi în Parlamentul României, indiferent de direcţie şi mediu, sunt foarte mulţi urechişti. Singura lor preocupare se rezumă la curăţatul urechilor prin toate mijloacele posibile. De altfel, indiferent de priorităţile naţiunii, dumnealor stau toată ziua cu degetul în ureche. Din punct de vedere estetic, e mult mai bine că parlamentarii din această categorie nu se scobesc în nas. Să recunoaştem, un obicei de-a dreptul scârbos. Urechiştii produc un singur lucru - ceară. Cu ceara din urechi, ca materie primă pentru mingiuţe, se bat toată ziua pe culoarele Parlamentului. Ei numesc acest exerciţiu schimb de idei…