Încet, dar sigur, în PD-L Constanţa, vechii activişti de partid sînt mutaţi în… spate, la coadă, cum s-ar zice, pe roata de rezervă a ratei pentru navetişti. Alţii circulă deja în picioare. Stau îngrămădiţi cu paporniţele în cap. Ce soartă tîmpită! Au ajuns să fie înghesuiţi de tot felul de navetişti politici! Degeaba au rîvnit la un loc în faţă! Sînt activişti care o duc şi mai rău! Călătoresc pe scara autobuzului şi se expun la tot felul de pericole. Asta e situaţia, n-are apă staţia! După ce au hămălit pentru binele partidului, sacrificîndu-se cu sinceritate, s-au trezit marginalizaţi! Uneori, după cum am constatat, realitatea politică bate viaţa! Să fie aceasta purificarea pedelistă de care se tot vorbeşte de la o vreme încoace? Este un proces de durată. E bine gîndit şi temeinic organizat. Principiul de bază - moartea politică lentă. De asemenea, se practică degajarea terenului în linişte şi scoaterea paşnică de pe carosabilul partidului. Fără vorbe, ţipete sau strigături. Încet, dar sigur, vechii activişti sînt reduşi la tăcere. Schimbarea nu se face cu sînge proaspăt pedelist. Înţeleg că instalaţiile de transfuzie sînt înfundate cu sînge recoltat de prin alte partide. Nici acela proaspăt! În unele cazuri, cum ar fi, de pildă, deputatul Zanfir Iorguş, identificarea grupei sanguine politice reprezintă o barieră greu de depăşit. În privinţa culorii, cînd e ţărănist, cînd e pesedist! Dar, domnilor, cînd este şi pedelist? Poate după coagularea finală, dacă nu cumva, la sfîrşitul anului, îl vom găsi într-o eprubetă liberală! În materie de sînge politic, domnul Iorguş se adaptează oricărui mediu. Drept dovadă, în teritoriu, la Mangalia, ca să fiu cît se poate de exact, nu are reacţii adverse în contact cu grupa sanguină a celor de la PRM şi Partidul Conservatorilor. Mai ales cînd trebuie să se opintească împotriva primarului Tusac şi să proptească uşa Consiliului Local de perete. Posesorul unei grupe sanguine cu valenţe deosebite în materie de traseism politic, domnul deputat se poate face frate de cruce cu oricine. Chiar şi cu cei care, o vreme, i-au otrăvit sîngele personal. Mă refer, desigur, la frăţia sa cu Ion Mincă, care se tot purifică în laboratoarele Partidului Conservator. Frăţia politică dintre cei doi eroi ai Mangaliei contemporane trebuie studiată cu multă atenţie. După alegerile de anul trecut, domnii Mincă şi Iorguş au făcut dovada clară că, atunci cînd trebuie trecută puntea politică a suspinelor, sîngele apă nu se face. După aceea, adică, vreau să zic, după puntea numită Tusac, vom mai vedea ce-o fi! În PD-L Constanţa, încet, dar sigur, sîngele pedelist este înlocuit cu cel pesedist şi cel liberal. Crezînd că PD-L se află într-o stare avansată de anemie, noii veniţi în partid s-au grăbit să doneze sînge. Aşa se explică de ce, în ultima vreme, Mircea Iustian şi semiliberalii lui de nădejde sînt foarte palizi şi uşor ameţiţi. Ca donatori, au dreptul la o friptură în sînge şi la o zi liberă. Adevărul este că partidul înghite foarte mult sînge! În ciuda faptului că a donat pentru cauze diverse, doamna Stavrositu este destul de vioaie. Nici Mugurel Mitrana, care conduce caravana pesedistă a donatorilor de sînge, nu arată rău. Se pare că vechii pedelişti vor fi scoşi pe tuşă pentru că au sîngele stătut. De la răzmeriţa de anul trecut din partid, au dat tot timpul înapoi. Sînt foarte puţini cei din vechea gardă care au apucat un post important de conducere în teritoriu! Cine să le mai reprezinte interesele? Combatanţii de elită din partid au fost exmatriculaţi fie că l-au călcat pe coadă pe preşedintele Băsescu, fie, cum este cazul lui Dănuţ Moisoiu, pe motiv că au fost bănuiţi că au colaborat cu PSD. Cu cine s-a aliat PD-L? Aud? Zilele trecute, pe tema alianţei cu PSD, Traian Băsescu s-a luat la palme! Stătea în faţa oglinjoarei de la Paris şi se pălmuia de unul singur! Mă tem că, în curînd, aşa vor proceda şi cei care acceptă tacit minimalizarea pedeliştilor autentici…