În aşteptarea palmaresului, care va fi cunoscut în această seară, în urma deliberării juriilor, din care fac parte şi două actriţe din România (Anamaria Marinca, care se va exprima în legătură cu premiile competiţiei principale, unde concurăm cu „Pescuit sportiv\" şi Laura Vasiliu, cu misiunea de a alege filmele cele mai bune din perspectiva unui „Juriu al femeilor\"), s-au consumat evenimentele ultimelor zile. Nu am lipsit aproape niciun moment de pe afişul festivalului. Producţiile noastre au ţinut treaz interesul. Nu voi trece, tocmai de aceea, peste programarea filmului „Schimb valutar\", proiectat de două ori (ultimul spectacol a avut loc ieri, la Plaza Art). Regizorul Nicolae Mărgineanu şi-a însoţit filmul la Mons.
Povestea acestuia este, deja, cunoscută pubblicului de la noi, dar, date fiind ultimele evenimente legate de casele de schimb valutar, actualitatea lui creşte vertiginos. Reamintim că „Schimb valutar\" relatează o întîmplare tragică din existenţa unei familii, care şi-a vîndut apartamentul şi maşina pentru a pleca în străinătate. Un… şmenar îi fură banii lui Emil (32 de ani). Bărbatul este acostat de o prostituată din Republica Moldova, Lili (23 de ani), încercînd să evadeze din situaţia complicată spre a găsi o soluţie de recuperare a banilor furaţi. Cu timpul asistăm nu doar la un schimb valutar fraudulos, ci şi la transformarea personajului din victimă în infractor. Disperat, personajul caută un mod de a putea veni în ajutorul soţiei şi copilului mutaţi din oraş la casa bunicilor. „Schimb valutar\" este unul din filmele cele mai bune realizate de Nicolae Mărgineanu după 1989, fără a depăşi „Priveşte înainte cu mînie\", dar apropiindu-se de lumea disperată de acolo, pe care o priveşte cu aceeaşi compasiune.
Între timp, la Mons s-au dat, deja, nişte premii. În aşteptarea listei finale din această seară, voi menţiona două premii oferite de un juriu prezidat de cunoscuta cineastă belgiană Marion Hansel. Este vorba de „Prix Coq\" şi respectiv „Prix Ingeborg\", acesta din urmă instituit în onoarea fostului secretar general al ministerului Comunităţii franceze, dispărut în octombrie 2007. Iată aici un mod de a celebra oameni care şi-au adus contribuţia la propăşirea cinematografiei belgiene. Primul dintre premii, însă, merită puţină atenţie. Premiatul este o asociaţie care, de cinci ani încoace, organizează, în fiecare sîmbătă, întîlniri între realizatorul unui film şi publicul acestuia, alcătuit din copii, începînd de la vîrsta de cinci ani. Să luăm seama la efectul unor asemenea iniţiative, cu bătaie lungă în educaţia cinematografică a publicului de mîine. Altminteri, sumele nu sînt foarte mari. Fiecare din cele două premii menţionate se ridică la doar 2.500 euro, contînd, mai degrabă, simbolul unui gest de încurajare. Belgienii au însă destule intiţiative de acest gen, la care e bine să tragem cu ochiul, dacă vrem să umplem, încetul cu încetul, puţinele săli de la noi, mai cu seamă atunci cînd sînt prezentate producţii proprii.