Sărbătoarea Schimbarea la Faţă a Domnului, praznic împărătesc cu dată fixă, este marcată în calendarul creştin ortodox în timpul Postului Adormirii Maicii Domnului, la 6 august.

Mântuitorul Hristos, la treizeci şi trei de ani de la naşterea Sa şi în cel de-al treilea an, ultimul, al propovăduirii sale, apropiindu-se de patima cea de bună voie şi de Jertfa pe Cruce din Ierusalim, a început să facă cunoscut acest lucru şi ucenicilor Săi.

Va merge în Ierusalim şi va pătimi mult de la bătrâni, de la arhierei şi de la cărturari, şi o să fie ucis, auzeau apostolii din gura celui pe care Îl urmau, lăsând totul deoparte.

Din această pricină, El i-a văzut pe ucenici mâhnindu-se, dar mai ales pe Petru, care Îl oprea pe El, zicându-I: "Doamne, să-Ţi fie milă de Tine şi nu-Ţi fă Ţie aceasta" ("Vieţile Sfinţilor").

Atunci, Iisus Hristos, pentru întărirea Apostolilor, a făgăduit că, după puţine zile, are să le arate lor slava Sa, zicând: "Sunt unii dintre cei care stau aici şi care nu vor gusta moarte, până ce nu vor vedea pe Fiul Omului stând întru slava Împărăţiei Lui" ("Vieţile Sfinţilor").

Deci, trecând şase zile de la ziua aceea în care a grăit aceste cuvinte, Domnul a venit la Muntele Taborului, în Galileea, iar după El au venit ucenicii şi mult popor.

Mulţimile împreună cu ucenicii Domnului au rămas sub munte. Numai trei dintre ucenici: Petru, Iacov şi Ioan, au urcat în munte să se roage.