Există în momentul de faţă cel puţin două argumente extrem de solide pentru care primul ministru Emil Boc ar trebui să-şi depună mandatul. Primul - incompetenţa sa uluitoare, incapacitatea de a genera o cât de mică revenire economică, blocajul mental şi comunicaţional în care zace de luni bune. Al doilea - a pierdut sprijinul protectorului său, preşedintele Traian Băsescu. Acesta din urmă ar trebui să-şi ceară scuze în mod public pentru loaza de prim ministru pe care ne-a oferit-o timp de un an şi jumătate. Cele mai multe din coordonatele dezastruoase ale economiei româneşti sunt cauzate de nepriceperea crasă a lui Boc în materie de conducere şi economie naţională. Acest fapt era binecunoscut de preşedinte încă de la nominalizare. Theodor Stolojan a demisionat după numai două zile de la nominalizare pentru că n-a acceptat imixtiunea brutală şi nedemocratică a preşedintelui în treburile Guvernului. Titanul din Răchitele, gigantul din fruntea PDL şi-a dorit dintotdeauna să fie un yes-man perfect, unul fără niciun strop de personalitate, care să nu iasă din cuvântul comandantului suprem. Iată că, azi, după 18 luni de dragoste fierbinte între Palatele Cotroceni şi Victoria, lanţul de iubire s-a rupt. Decizia Curţii Constituţionale de a respinge tăierea pensiilor l-a determinat pe Boc să mărească TVA. Fapt neacceptat de preşedinte, care ţine morţiş să taie veniturile celor şase milioane de pensionari prin impozitare. În culise, surse autorizate vorbesc şi despre faptul că Boc a bătut palma şi cu tripleta Blaga-Videanu-Berceanu, conştient fiind că Băsescu iese mai devreme sau mai târziu din joc. O luptă uriaşă, cu interese la nivelul miliardelor de euro şi al controlului total pentru partid. Boc pleacă sigur. Cine urmează?