ADAPTARE GENETICĂ Efectele schimbărilor climatice se reflectă şi în culoarea penajului huhurezilor mici, susţin cercetătorii ornitologi din Finlanda, fiind dat drept exemplu de evoluţie prin selecţie naturală. Huhurezul mic este o specie de răpitoare nocturnă larg răspândită în Europa, inclusiv în ţara noastră, înrudită cu bufniţa şi cucuveaua. Specia se prezintă în două variante de culoare: unele exemplare au penajul predominant cenuşiu, în timp ce altele sunt ruginii; culoarea penajului este determinată genetic şi nu se schimbă în cursul vieţii. Cercetătorii Universităţii din Helsinki au observat că, în ultimii ani, a crescut proporţia exemplarelor ruginii: de la 30%, în urmă cu un deceniu, ajungând acum să constituie 50% din populaţia de huhurez mic. Schimbarea se datorează modificărilor climatice. În iernile mai grele, mortalitatea huhurezilor mici ruginii e mai mare; supravieţuiesc mai multe exemplare cenuşii, care ies mai puţin în evidenţă pe fondul peisajului alb decât cele ruginii, mai vizibile pentru prădători. Studii genetice anterioare au sugerat că exemplarele ruginii au şi alte dezavantaje, determinate tot genetic, cum ar fi un sistem imunitar mai slab şi un metabolism mai intens, care le sileşte să consume mai multă hrană, un lucru dificil în iernile grele. Însă, în iernile mai blânde ale ultimilor ani, au supravieţuit mai multe exemplare ruginii, ceea ce explică creşterea proporţiei păsărilor cu asemenea penaj. Cu alte cuvinte, selecţia determinată de climă, chiar pe termen foarte scurt, poate direcţiona evoluţia în cadrul populaţiei.

RADIAŢIILE MICŞOREAZĂ CREIERUL Păsările sunt foarte sensibile la toate schimbările pe care le suferă habitatul lor. Un studiu făcut de o echipă internaţională de cercetători pe 550 de păsări din 48 de specii diferite din regiunea Cernobâl demonstrează că acestor vieţuitoare li s-a diminuat mărimea creierului cu 5%, din cauza reziduurilor radioactive. Praful radioactiv s-a aşternut în toate ţările din emisfera nordică, după accidentul nuclear de la Cernobâl, din aprilie 1986, iar cercetătorii afirmă că una dintre urmări este şi reducerea posibilităţilor cognitive ale păsărilor.

Diminuarea cu 5% a masei cerebrale a păsărilor de la Cernobâl a putut fi descoperită comparând creierul acestora cu cel al păsărilor care nu au fost supuse radiaţiilor, studiul fiind făcut în special pe pui mai mici de un an, al căror sistem cerebral a rămas nedezvoltat încă de când aceştia se aflau în stadiul de embrion. Cercetătorii susţin că păsările au capacitatea de a-şi micşora dimensiunea organelor în funcţie de condiţiile de mediu. Păsările migratoare, de exemplu, îşi menajează în timpul zborului anumite organe ca să economisească energie, dar niciodată creierul, care se dezvoltă normal indiferent de condiţii. Tocmai de aceea, specialiştii susţin că, în cazul păsărilor de la Cernobâl, singurul motiv plauzibil din cauza căruia acestora li s-a micşorat creierul îl reprezintă radiaţiile.