De ce nu ies românii în stradă? De ce nu explodează milioane de cetățeni revoltați că nu au parte de o campanie electorală prezidențială? Cum este posibil ca o dată la cinci ani să fie organizate alegeri, în care să nu se poată confrunta cele mai reprezentative personalități, astfel încât cele peste nouă milioanele de electori să aibă posibilitatea de a-l desemna pe cel mai bun? De ce nu stau față în față, în văzul tuturor, candidații prezidențiali? De ce pur și simplu și în mod deliberat acest eveniment major este acoperit printr-o veritabilă mașină de zgomote? De bruiaj? De ce nu ies românii în stradă pentru a protesta?

În această campanie electorală prezidențială, în felul ei unică în istoria României dar și în istoria universală a democrațiilor, avem parte de toate, numai de mesaje prezidențiale nu. Cum-necum, dramatica dispariție a două fete teleportate din Caracal spre piața sexuală din Occident sau spre altă lume, este dezbătută mai mult sau mai puțin de toate televziunile de știri non-stop, de luni de zile. Și va continua, sunt convins, până se va fi consumat și cel de-a doilea tur al prezidnețialelor. Pentru că zilnic opinia publică este alimentată cu informații explozive pe această temă, care a stârnit o puternică emoție publică.

Tot pe emoția publică s-a mizat și în momentul în care în laboratarele de manipulare ale statului român sau ale statului subteran român s-a luat decizia reaprinderii incendului de la Colectiv. Atenție – cu numai trei zile înaintea momentului dedicat comemorării. Oare de ce? Oare de ce este scos de la naftalină și plasat pe site-ul unei publicații un filmuleț dintre miile de înregistrări video, care au fost făcute în acea dramatică zi a incendiului provocat sau nu de la Colectiv și în zilele care au urmat? Câteva secvențe, care la viteză, analizate superficial și scoase din context, îi pun pe cei de la ISU într-o postură de natură să stârnească revolta telespectatorilor. Și se sugerează insistent că salvatorii ar fi dosit acest film și l-ar fi ascuns anchetatorilor de la Parchet. Puțini bagă de seamă că este o insinuare ticăloasă. Această înregistarre nu a fost nicodată ascunsă. Ea s-a aflat, la fel ca și alte câteva sute de înregistrări, permanent la dispoziția anchetatorilor. Numai că procurorii nu au fost curioși. Nu au văzut-o pentru că nu au cerut-o. Iar acum, ce să vezi? Aceiași procurori simulează surprinderea. Și redeschid o anchetă. O anchetă pe care au făcut-o deja prost, finalizată printr-un rechizitoriu întocmit și el de mântuială și depus la instanțele de judecată. Dar de ce cu trei zile înainte de comemorare?

De la drama de la Colectiv și până azi au trecut mai mulți ani și s-au întâmplat lucruri șocante în România. Unul dintre acestea este ruperea în două a statului subteran. Sub propria greutate. O parte a statului subteran, cea excomunicată, există indicii că urma cu ocazia comemorării să arunce pe piață informații explozive. Despre cum ar fi fost provocat incendiul de la Colectiv și de la cum au scăpat lucrurile de sub control, provocând un număr atât de mare de victime. Și despre scopul politic urmărit. Care viza debarcarea Guvernului. Și aducerea la Palatul Victoria a unui premier dorit de partenerii europeni. Și atunci cealaltă parte a statului subteran, aflată pe poziții, revigorată după alungarea fiului rătăcitor, a ieșit prin intermediul unui site cu secvența reluată în aceste zile non-stop pe toate televiziunile de știri. O parte a statului subteran strică surpriza pregătit de cealaltă parte. Iar presa aleargă după fentă. Și milioane de cetățeni ai României aleargă după presă. Un motiv în plus să nu se mai sufle o vorbă despre alegerile prezidențiale. Orice alt subiect e de preferat.

Se pune însă întrebarea de ce partea excomunicată a statului subteran se pregătea și poate încă se pregătește să ne ofere o surpriză de proporții la comemorare. Pentru că a fost înjosită și umilită. Prin dezvăluirile, care au inundat piața, referitoare la la Dan Barna. O creație a statului paralel excomunicat, realizată însă în cooperare cu factorul extern. Lui Barna statul subteran valid i-a aplicat o puternică lovitură în plex, resimțită din plin de statul subteran invalid. Carevasăzică cel care agită sloganul ”fără penali în viața politică” este el însuși vizat de o anchetă penală. O anchetă penală care s-a pus ca la comandă în mișcare. Așa că nu mai discutăm despre mesajele prezidențiabilului Dan Barna, ci despre cum este făcut groggy liderul USR, adică a unei părți a statului subteran, călcat în picioare de DNA, în cooperare cu cealaltă parte a statului subteran.

Și dacă toate astea nu ajung pentru a scoate cu desăvârșire de sub reflector competiția pentru Cotroceni, iată, ni se mai servește pe tavă un spectacol pe cinste. O criză guvernamentală prelungită, acutizată, care se transformă dintr-un moment în altul într-o criză parlamentară. O tentativă poate reușită, poate nereușită de mutare a Guvernului din tabăra PSD în tabăra liberală în plină campanie prezidențială. Ca să avem despre ce vorbi. Ca să avem noi și noi subiecte, astfel încât să nu mai observăm că în România, un stat care se auto-proclamă drept democratic, se fac alegeri prezidențiale practic pe șest.

Cine se teme de o confruntare directă cu ceilalți candidați? Dacă este rău că nu are loc nicio dezbatere, cine este capul acestui rău? Se teme Paleologu de o confruntare cu ceilalți candidați? Se teme Viorica Dăncilă de o asemenea confruntare? Se codește Mircea Diaconu? Îi tremură pantalonii lui Dan Barna de teama unei bătălii în direct la o oră de vârf cu domnul Klaus Iohannis? Cine se teme de cine? Cui îi convine această jalnică bălteală?

Mocirla pe care am descris-o mai sus are un autor. Cine este autorul? Cine se teme cel mai mult de o confruntare cu ceilalți candidați prezidențiali? Logic, cel căruia i se poate reproșa cel mai mult. Cine a fost președine un mandat și nu a făcut nimic? Cui i se poate bate obrazul în public și la ore de vârf? Cine este cel mai interesat ca în această lună și în luna următoare nouă milioane și ceva de electori să alerge după cai verzi pe pereți, fără a mai avea posibilitatea să observe tabloul principal? Cine se află în poză în acest tablou?

Cine va răspunde la întrebările de mai sus va afla de ce nu are loc nicio confruntare între candidații prezidențiali, nicio dezbatere serioasă, cine a fost cel mai interesat să se întâmple așa, cine a manevrat lucrurile, cum și cu ajutorul căror instituții plătite din bani publici. Și de ce singurele persoane care în aceste condiții au viziiblitate prin efectul funcțiilor pe care le dețin sunt Klaus Iohannis și Viorica Dăncilă?