Belgia şi-a privit, duminică, “moartea în direct”, într-o emisiune specială de televiziune asupra impactului scindării ţării, care a subliniat dificultăţile enorme în vederea organizării despărţirii şi care a confirmat că problema nu mai este un tabu în această ţară. Ce se va întâmpla cu Bruxelles-ul, cu regele Albert al II-lea, cu armata, cu datoria naţională sau cu securitatea socială? Aceste întrebări au fost abordate, timp de 40 de minute, într-o ediţie specială a magazinului de actualitate al postului public de televiziune de limbă olandeză VRT, intitulată Planul B. În mod excepţional, emisiunea a fost transmisă simultan şi pe postul public francofon de televiziune RTBF. Ea aminteşte, prin tema aleasă, de o emisiune de ficţiune asupra sciziunii ţării, Bye-bye Belgium, difuzată la sfârşitul lui 2006, de RTFB. Regizată ca şi cum ar fi fost vorba de un jurnal televizat în direct, anunţând proclamarea unilaterală a independenţei de către Flandra, emisiunea i-a făcut să creadă pe sute de mii de telespectatori, prin intermediul unor reportaje false, că totul s-a terminat deja. Dar nu era cazul. Emisiunea intenţiona să privească realitatea în faţă, dând cuvântul unui număr de 11 universitari.

Simplul fapt că televiziunea belgiană disecă problema arată, cel puţin, că evoluţia înregistrată de opinia publică, de la data crizei politice naţionale, s-a agravat brusc în 2007, în urma unei revendicări mai dure a independenţei din partea Flandrei. Victoria unui partid flamand separatist, N-VA, în alegerile legislative din iunie, a contribuit la acest lucru. De atunci, ţara încă nu a reuşit să se doteze cu un nou Guvern. “În dreptul internaţional nu există reguli prestabilite care să fie urmate în scindarea unei ţări. Va fi necesar să se negocieze totul”, a declarat unul dintre profesori, precizând că acordul de scindare a fostei Cehoslovacii este un document de peste 22.000 de pagini. Însă, este clar că francofonii vor avea cel mai mult de pierdut din punct de vedere economic, în urma unei scindări. În termeni de bogăţie pe cap de locuitor, în comparaţie cu media naţională de 100, Flandra se situează, în prezent, la 109%, potrivit statisticilor oficiale. Wallonia se situează la 87%, iar oraşul-regiune Bruxelles este şi mai sărac, situându-se la 86% faţă de media naţională. De la împărţirea datoriei federale şi până la menţinerea instituţiilor europene în Belgia, problematicile care decurg dintr-o despărţire sunt complexe, au subliniat experţii. Există, de asemenea, cazul foarte dificil al Bruxelles-ului, oraş francofon şi capitală a Europei, situat în Flandra, fără să aibă o legătură teritorială cu Wallonia, aflată mai la sud. Într-o dezbatere, N-VA şi partidul de extremă-dreapta Vlaams Belang şi-au exprimat satisfacţia faţă de faptul că spiritele au evoluat şi că subiectul nu mai este tabu. Celelalte partide flamande au subliniat că vor continua, în pofida blocajului actual, să privilegieze dialogul, cu scopul consolidării autonomiei regiunilor, dar într-un cadru belgian. În opinia preşedintelui liberalilor flamanzi, Alexander De Croo, “a se îndrepta către o scindare ar însemna plonjarea în incertitudine timp de cel puţin zece ani, pentru că acest lucru ar necesita ca flamanzii şi francofonii să ajungă la un acord asupra a 40 de subiecte, în contextul în care, în prezent, ei nu reuşesc să soluţioneze niciunul”.