Mult mediatizatul arhitect şef al Primăriei Generale a Capitalei a spus că-şi dă demisia pentru că îi este scîrbă de ceea ce se întîmplă în jurul său... După aceea, a revenit şi a dat semne că ar mai sta o tură la Primărie, încercînd să aplice tactica ofensivă cu care i-a ţinut la respect pe cei care s-au perindat înaintea lui Sorin Oprescu. Subit, nu i-a mai fost scîrbă de nimic! Îi dispăruse de tot scîrba din sînge! Se purificase peste noapte. Nu şi doctorul Oprescu, care l-a “executat” cu condica de prezenţă! Se pare că, de-a lungul celor 13-15 ani petrecuţi la Primărie, domnului Bold i-a fost scîrbă de unele îndatoriri şi obligaţii de serviciu. Nu mă refer la condica de prezenţă, pentru că tuturor gazetarilor le este scîrbă de ea. După ce l-a susţinut pe vremea lui Videanu, preşedintelui Băsescu i s-a făcut scîrbă de arhitectul şef. Nu a mai bătut cu pumnul în masa primarului general ca să fie menţinut pe funcţie. Masa a rămas pe inventar, nu şi fostul primar general. Făcînd pe indiferentul şi independentul, Traian Băsescu s-a dezis, cum numai el ştie să o facă, de arhitectul şef. A dat şi o pildă, cum că e cazul să mai lase locul şi altora! Tare şi prezidentul! A făcut chestia asta, cu o oarecare scîrbă, în public şi în faţa presei. Trebuia să-şi taie scîrba. Înainte de alegerile locale, dacă vă amintiţi, a ieşit de gît, în sensul frăţiei bahice, cu Vasile Blaga, dintr-un restaurant la şosea. Preşedintele era jovial şi şmecher. Nu se citea pic de scîrbă pe faţa lui, dovadă grăitoare că totul îi picase bine. E un moment de satisfacţie naţională să-l vezi pe preşedintele ţării sătul şi satisfăcut din toate punctele de vedere. După ultimul tur al alegerilor locale însă, cînd Blaga a luat-o în freză de la bucureşteni, pe Băsescu l-a apucat scîrba de buldogi. I se citea pe faţă, după afişarea rezultatelor, greaţa care avea să se extindă pe fiecare părticică a corpului său încrîncenat de oftică şi draci. Subit, a uitat să-şi mai alinte buldogul şi l-a privit cu scîrbă, reproşîndu-i că a pierdut alegerile! După aceea, cu aceleaşi resentimente, a trimis un buchet de flori, comandat de SPP-işti, la nunta fiicei domnului Blaga. Scîrba arhitectului şef, care, din cîte spune presa, şi-a întregit, în ultimii ani, nivelul de trai, este emblematică pentru cei cocoţaţi în vîrful piramidei. Cîţi dintre ajunşii patriei nu ne privesc cu scîrbă pe noi, amărăştenii! Aştia ce mai vor? Spunea cineva că Zanfir Iorguş s-ar fi exprimat, în scîrbă, că nu a vrut să cîştige Primăria Mangalia, pentru că, altfel, l-ar fi făcut praf pe Tusac! Uneori, de atîta scîrbă faţă de anumite lucruri, te detaşezi de realitatea înconjurătoare. Sînt politicieni care au început să recunoască fără jenă că s-au scîrbit de belşugul şi binele din viaţa lor. De pildă, domnul Berceanu vorbeşte despre cei 18 ani petrecuţi în Parlamentul României cu grimasa celui care, în tot acest timp, a înghiţit, în fiecare zi, cîte o lingură de untură de peşte! Mai vrei? Nuuuuu. Dar, la o adică, în lipsa altor variante tentante, se mai sacrifică un mandat! Vine cîte unul şi spune: ”Eu nu am nevoie de postul cutare, mă jertfesc pentru voi, pentru populaţia de la oraşe şi sate”(!!) După ce pierde alegerile, se apucă şi plînge în hohote, motivînd că l-au furat mişeii! Spuneţi şi dumneavoastră, nu te apucă o scîrbă fără de margini? Sînt unii care încearcă să-şi mascheze scîrba folosind pungile speciale “Tarom”. Din punct de vedere al scîrbei, ca filozofie şi modalitate de exprimare, preşedintele Băsescu nu are nicio reţinere. Este mai mult decît expresiv şi nuanţat, chiar şi atunci cînd nu vorbeşte. Revin la arhitectul şef, un factor mult mai uman de exprimare a scîrbei. Mă gîndesc că domnului Bold îi este scîrbă şi de colegii din Primărie care bat pasul pe loc în materie de nivel de trai personal. Cît despre cei care semnează condica, nici nu vreau să mă gîndesc! Nişte scîrbe!