Prezidentul este de părere că ies prea mulţi tîmpiţi de pe băncile şcolii. Cu alte cuvinte, în materie de cadre, ţara noastră are un excedent de tîmpiţi. Dacă e să ne luăm după spusele sale, sîntem sufocaţi la tot pasul de tîmpiţi şi tîmpiţei care s-au specializat în studiul păpădiei. Mai nou, dintr-o plantă anonimă şi nevinovată, păpădia a devenit simbolul tîmpiţilor despre care vorbeşte prezidentul. Iniţial, prezidentul a manifestat o oarecare greaţă faţă de filozofi, dar, în cele din urmă, ne-a lămurit că s-a făcut o confuzie între ei şi tîmpiţi. În opinia mea, prezenţa tîmpitului se simte tot mai mult, cu consecinţele de rigoare, în politică. Nu ştiu dacă tîmpiţii la care mă refer au fost licenţiaţi la şcoala invocată pe şoptite de prezident. Cei mai mulţi dintre ei fac mare caz de diploma primită. Sînt însă, trebuie să o spun, tîmpiţi cu calităţi native. Aştia nu au nevoie de şcoala la care face referire prezidentul. Sînt tîmpiţi din naştere. Aşa s-au născut ei! Adeseori, la ora bilanţului, cînd se analizează diverse fapte şi acţiuni, concluzia este una singură: ”Sînt nişte tîmpiţi”. Nu generalizez. Copleşit de invazia unor decizii guvernamentale aberante, chiar şi poporul o spune cu năduf: ”Ne conduc nişte tîmpiţi!” Ca să nu mai vorbesc de stările sufleteşti provocate de măsurile privind ieşirea din criză. Aiurea. Care măsuri şi pe unde să ieşim din criză? Cum o să te scoată nişte tîmpiţi din criză? Constat că prezidentul este interesat de foaia matricolă a tîmpiţilor şi de studiul păpădiei. Statisticile sale pe această temă sînt elocvente. Au dispărut tinichigiii. Nu mai avem ospătari. În schimb, ne-au invadat tîmpiţii. Culmea, şcoliţi în instituţii de specialitate! După tonul prezidentului, unul cît se poate de grav şi cu nuanţe de grijanii, trag concluzia că păpădia este cel mai mare producător de tîmpiţi. Mă întorc în politică. Cînd ne merge prost, dăm vina pe tîmpiţii care iau decizii în numele nostru. Păi, fratele meu, nu noi i-am votat! Degeaba ne-au avertizat unii, în campania electorală, în legătură cu starea de tîmpeală a unor politicieni. Nu şi nu, am spus, noi votăm după cum ne dictează conştiinţa! Conştiinţa precum conştiinţa, dar te mai uiţi şi în ochii politicienilor! Asculţi, tragi concluzii. Degeaba întrebi acum: ”Băi, tu ştiai că ăştia sînt nişte tîmpiţi?” Ştia, evident, dar nu a avut de ales. De cîţiva ani încoace, avem parte de tot felul de tîmpiţi în politichie. Ca atare, votăm tot aia! Prezidentul ne spune, culmea, abia acum că avem o veritabilă rezervă de cadre! Tîmpiţi, din cîte înţeleg, unul şi unul. Între politicieni şi nu numai, unul mai tîmpit decît altul. Veritabili maeştri în ştiinţa păpădiei. Se vede după cum trag pe nas pămătuful. Prezidentul este exasperat de producţia mare de tîmpiţi pe cap de locuitor. Nu domnia sa i-a persiflat pe intelectuali? Nu mă refer la cei care, după ce i-au cîntat în strună, au fost trimişi pe o anumită centură. Să le fie de bine, aşa le trebuie! Nişte tîmpiţi!