“După cum este cunoscut, zilele acestea am fost cu toții martori la un eveniment deosebit în viața societății românești: deschiderea oficială a cursurilor pentru învățământul preuniversitar. În termeni concreți, peste 2,8 milioane de tineri și foarte tineri și-au început sau reluat activitatea școlară în peste 6200 de unități de învățământ, beneficiind de suportul și asistența a peste 215.000 de cadre didactice. Am ținut să menționez aceste cifre tocmai pentru a evidenția semnificația și dimensiunile cu totul deosebite ale acestui moment! Evenimentul nu a trecut neobservat, fiind marcat de numeroase manifestări festive, care s-au bucurat de prezența și participarea activă a unor personalități ale vieții noastre politice și sociale. În acest context, se cuvine să remarcăm că, în ultimii ani, au fost întreprinse o serie de măsuri menite să contribuie la amelioararea calității actului de învățământ, în acord, de altfel, cu prevederile programului de guvernare PSD pentru perioada 2017-2020. Între inițiativele cu impact direct privind ameliorarea procesului de învățământ, menționez, printre altele: modernizarea a 115 unități de învățământ; alocarea a circa 24 de milioane de euro, vizând susținerea a 27 de proiecte în cadrul programului «Profesori motivați în școli defavorizate», de care au beneficiat peste 7000 de dascăli; oferirea de burse cu finanțare europeană privind participarea la programe de educație și formare profesională pentru 80.000 de elevi, dintre care 20% de etnie romă și 20% din mediul rural; construirea a 90 de creșe și grădinițe prin programe și proiecte care au beneficiat de finanțare europeană. Nu în ultimul rând, doresc să evidențiez sporirea relevantă, în medie cu circa 57,6%, a salariilor nete ale profesorilor. Dincolo de aspectele pozitive sau festive menționate, este important să semnalăm, o dată în plus, problemele reale și, aș zice eu, cronice, cu care se confruntă, în continuare, învățământul românesc, fie că vorbim de cel preuniversitar, fie de cel universitar. Este vorba, în primul rând, de calitatea actului de învațământ, aspect care include și prestația, adică pregătirea profesională a dascălilor. Apare, apoi, tot mai stringentă nevoia corelării mai temeinice a sistemului de învățământ cu exigențele reale ale economiei și ale realității vieții de fiecare zi. Avem nevoie nu de fabrici de diplome, ci de instituții de învățământ capabile să furnizeze tinerilor o solidă pregatire teoretică și practică, pentru a fi capabili să se integreze și să răspundă eficient la exigențele economiei naționale, din primul moment, aș spune, al intrării lor în viața reală. Avem nevoie de instituții de învățământ care să răspundă într-o măsură mult sporită la nevoile stringente ale societății și economiei naționale, fie că este vorba de licee teoretice, licee industriale sau de specialitate și, de ce nu, de școli de meserii. Se discută tot mai mult despre această formă de învațământ - am numit-o școlile de meserii - și de exigența asigurării unei pregatiri și specializări profesionale adecvate, destinate tinerilor care, dintr-un motiv sau altul, nu pot urma, de la început, un traseu școlar care să se finalizeze cu liceul și, respectiv, facultatea. Acești tineri trebuie să știe că societatea, în ansamblul ei și, mai ales, economia reală au o nevoie absolut imperioasă de tot ceea ce ei pot oferi. Evident că atingerea acestui obiectiv presupune ca instituțiile abilitate ale statului, inclusiv ministerele de resort, să ofere acestor tineri condiții tot mai atractive de studiu și viață, cu referire expresă și la aspectele sensibile legate de angajarea ulterioară pe piața muncii. Concluzionez cu speranța și încrederea că învățământul nostru de toate gradele va reuși să-și redobândească și să-și reconfirme, în cel mai scurt timp, vigoarea, eficiența și, mai ales, vocația tradițională, de pilon de bază al progresului societății românești.“