Scoarţa lunară conţine o varietate mare de elemente chimice şi metale rare, precum argintul, potrivit specialiştilor americani care au analizat fragmentele de scoarţă proiectate în spaţiu, după impactul unui proiectil lansat de NASA în octombrie 2009. Agenţia Spaţială americană a lansat un proiectil de 2,3 tone către craterul Cabeus, aflat în apropiere de polul sud al Lunii, urmărit de aproape de sonda LCROSS, ale cărei instrumente au analizat materialele proiectate în spaţiu, în urma impactului ce a provocat o groapă cu un diametru de 30 de metri. NASA anunţase deja, în noiembrie 2009, că a detectat, în urma acestui experiment, cantităţi importante de apă îngheţată în scoarţa lunară. Conform ultimelor analize, scoarţa lunară conţine nu doar apă, ci şi hidroxizi, monoxid de carbon, dioxid de carbon, amoniac, sodiu, argint, hidrogen şi mercur, a explicat geologul Peter Schultz de la Universitatea Brown din statul american Rhode Island, principalul autor al acestui studiu, publicat în revista ”Science”.

În opinia cercetătorilor americani, prezenţa acestor elemente chimice în scoarţa lunară se explică prin bombardamentul intens cu meteoriţi şi comete la care a fost supus satelitul natural al Terrei, de-a lungul mai multor miliarde de ani. Geologii americani consideră că particulele fine din aceste substanţe chimice, dispuse într-un strat ce acoperă întreaga scoarţă lunară, s-au format prin acţiunea combinată a coliziunilor cu meteoriţi şi a căldurii degajate de Soare, care le-a încărcat cu energie. După ce au fost eliberate în stratul de pulbere fină ce acoperă scoarţa lunară, aceste elemente chimice au ajuns în cele din urmă şi în regiunile polare, fixându-se în craterele extrem de reci din aceste zone unde razele solare nu ajung niciodată.