Deşi avem pretenţia ca România să fie numită un stat civilizat, multe din domeniile de interes public (Sănătate, Educaţie, Asistenţă Socială etc.) au fost aduse la un stadiu mai rău decât cel din timpul regimului comunist. În ceea ce priveşte Educaţia, pilonul de bază al fiecărei societăţi (indiferent de profesia urmată, fiecare membru activ al societăţii are nevoie de o educaţie bună pentru a putea deveni productiv), acest sector mai are puţin şi dispare. În ultimii opt ani de guvernare portocalie, majoritatea măsurilor luate la adresa sistemului de învăţământ par să fi avut ca scop distrugerea acestuia. Este singura explicaţie posibilă pentru faptul că, încet-încet, bugetul alocat pentru şcolirea tinerelor generaţii a fost redus drastic, lovindu-se atât în unităţile de învăţământ, cât şi în personal. Una dintre măsurile care au dus la declinul Educaţiei a fost reducerea salariilor cadrelor didactice, dar nu numai, cu 25%, pe motiv că acestea ar fi prea mari (!?) - potrivit portocaliilor.

DEZINFORMARE PORTOCALIE Cât de mari erau, însă, salariile acestui segment de bugetari în iunie 2012 (când au fost operate reducerile)? Răspunsul nu corespunde deloc cu imaginea zugrăvită, la acea dată, de guvernanţi. Potrivit grilelor de salarizare stabilite prin lege, care ne-au fost puse la dispoziţie de reprezentanţii Sindicatului Liber al Salariaţilor din Învăţământul Preuniversitar (SLSIP) Constanţa, în 2010, salariul net (bani în mână) maxim pe care un cadru didactic îl putea primi (fără gradaţia de merit, care este obţinută doar de 3% din personalul didactic şi fără sporul pentru dirigenţie) era de 1.811 lei, în cazul în care avea cel mai înalt nivel de pregătire (gradul didactic 1) şi peste 40 de ani de vechime. Cu alte cuvinte, după o viaţă întreagă de muncă (puţine cadre au ajuns la peste 40 de ani vechime în Învăţământ), un profesor era plătit cu mai puţin de 20 de milioane de lei vechi. Situaţia era şi mai sumbră pentru tinerele cadre, aflate la început de drum, al căror salariu era cuprins între 703 (învăţători/educatori) lei şi 749 lei (profesorii debutanţi cu studii superioare de lungă durată - ciclul licenţial de patru ani sau licenţă plus master pentru sistemul Bologna). În cazul în care catedra pe care o ocupau era situată în mediul rural, atunci ei trebuiau să dea între 300 şi 500 de lei, lunar, pe transport, pentru a putea face naveta.

SALARII MICŞORATE Chiar şi pentru 2010, salariile cadrelor didactice erau mici, însă, începând cu iunie 2010, acestea s-au micşorat şi mai mult. Mai exact, pentru cadrele debutante, salariul ajunsese la 527 de lei net (pentru învăţători, educatori) şi la 562 de lei net pentru profesorii debutanţi cu studii superioare de lungă durată. Pentru gradul didactic 2 (nivel mediu de pregătire didactică, cel mai înalt grad didactic fiind gradul 1), un învăţător/educator cu vechime cuprinsă între 25 şi 30 de ani ajunsese de la 955 de lei net, la 788 de lei, iar un profesor cu studii superioare de lungă durată, cu aceeaşi vechime, primea, de la 1.338 lei, doar 1.004 lei. În cazul cadrelor cu grad didactic 1 şi peste 40 de ani vechime, de la 1.811 lei, salariul net a ajuns la 1.358 lei. În aceste condiţii, nu este de mirare că multe cadre didactice au ales să plece din sistem, pentru a-şi găsi un loc de muncă mai bine plătit şi a-şi putea întreţine familiile.

VIITOR SUMBRU În spatele catedrei au rămas dascălii care mai aveau câţiva ani până la pensionare şi doar câţiva tineri bine pregătiţi. „Situaţia din Învăţământ va deveni, cu adevărat dramatică, peste 3-4 ani, când cadrele din garda veche vor ieşi la pensie. Cu câteva mici excepţii, nu avem cadre performante care să vină în locul lor. Cei care aleg acum să intre în Învăţământ sunt cei care nu au reuşit să intre la Medicină, la Drept sau la alte specializări. Uitaţi-vă la notele de la titularizare din ultimii ani. După cum am mai spus, sunt şi excepţii, dar majoritatea sunt slab pregătiţi”, a spus preşedintele SLSIP, prof. Ioana Purcărea. Nici nu este greu de înţeles de ce absolvenţii de top ai liceelor se feresc de profesia de dascăl „ca dracul de tămâie” dacă ne uităm la salariile din sistem. Din fericire, în ianuarie 2011, salariile ciuntite au fost majorate cu 15%, o altă majorare, cu 8%, având loc în această vară, ceea ce a reparat, cât de cât, nedreptatea făcută celor al căror rol este de a forma viitorii specialişti care să continue dezvoltarea ţării. Dar, chiar şi cu această majorare, salariile nu au revenit nici măcar la valorile din 2010. O revenire completă ar putea avea loc începând cu această iarnă, când ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, a anunţat o nouă majorare, tot de 8%. Oricum, în condiţiile în care din 2010 şi până acum preţurile au crescut de mai multe ori, reîntregirea salariilor nu este de natură să atragă tinerii competenţi în sistemul de învăţământ. Salariile mici, coroborate cu lipsa banilor alocaţi pentru întreţinerea şi modernizarea bazei materiale a şcolilor vor duce, dacă lucrurile nu se schimbă, fie la închiderea unităţilor de învăţământ, fie la situaţii de-a dreptul ridicole, în care profesori de nota 1 vor preda în clase ce stau să se dărâme.