Mai puțin de jumătate dintre școlile din România funcționează la o capacitate adecvată - unele sunt supraaglomerate, prin altele fluieră vântul, unele au toalete moderne la interior, altele au una singură și aceea în curte. În mediul urban totul este prea mult, în cel rural este prea puțin. Ministerul Educației își propune flexibilizarea tuturor spațiilor de învățare din țară, dar cum se va realiza, concret, acest lucru este o mare enigmă.

Unitățile de învățământ sunt imaginea perfectă a ce se întâmplă în România, o țară a extremelor, cu locuri de paradis sau de iad. Echilibrul lipsește cu desăvârșire, iar normalitatea a devenit un obiectiv greu de accesat. Așa se face că regăsim în unitățile de învățământ, iar Constanța nu face excepție, situații de școli în care nu există niciun metru pătrat neexploatat, în care să nu funcționeze o clasă pregătitoare măcar sau o mini-bibliotecă, dar și clase de zeci de metri pătrați, pustii. Potrivit statisticilor întocmite de Ministerul Educației, peste jumătate (56%) dintre elevii din România învață în școli supraaglomerate sau subutilizate. 22% dintre elevi învață în școli supraaglomerate, școli cu o capacitate insuficientă în raport cu numărul elevilor înscriși. Pe de altă parte, 34% dintre elevi (aproximativ unul din trei elevi) învață în școli care au capacitate excedentară în raport cu numărul elevilor. Doar 30% dintre unitățile de învățământ au capacitate adecvată. „În mediul urban, 14,5% dintre unitățile de învățământ au o capacitate insuficientă, comparativ cu 8,8% din mediul rural. Pe de altă parte, un mare număr de unități de învățământ din mediul urban (46%) au capacitate excedentară în raport cu numărul elevilor înscriși. Capacitatea excedentară se întâlnește cu precădere în mediul rural, unde 62,6% dintre unitățile de învățământ (aproximativ două din trei) au spațiu excedentar, fiind utilizate sub capacitatea disponibilă. În același timp, fenomenul supraaglomerării este mai larg răspândit în unitățile de învățământ secundar: 14% dintre unitățile de învățământ secundar au capacitate insuficientă în raport cu populația școlară, comparativ cu doar 2,4% dintre școlile primare“, se arată într-un comunicat al ministerului.

De asemenea, aproximativ 30% dintre școlile din România nu au grupuri sanitare în interior, situație care afectează peste 230.000 de elevi la nivel național. În total, 2.220 de școli din România nu au grupuri sanitare în interior, iar diferența dintre mediul urban și cel rural este evidentă: 38% în mediul rural, comparativ cu 7% în mediul urban.

SOLUȚII PE HÂRTIE, CĂCI PRACTICA NE OMOARĂ

Ce idei salvatoare are ministerul pentru rezolvarea acestor situații? Păi un proiect pentru consolidarea, reabilitarea, modernizarea și extinderea unităților de învățământ în vederea asigurării condițiilor de siguranță, reabilitarea spațiilor de învățare pentru asigurarea condițiilor minime de funcționare, revizuirea și crearea unui cadru normativ al infrastructurii școlare propice unui spațiu de învățare, modernizarea, reabilitarea, extinderea, echiparea și flexibilizarea spațiilor de învățare din unitățile de învățământ cu nivel primar și gimnazial. Totodată, MEN are în vedere și construirea și reabilitarea de campusuri școlare. „Aceste măsuri sunt prevăzute în proiectul „Strategia privind modernizarea infrastructurii educaționale 2017 - 2023“, pus în dezbatere publică de Ministerul Educației Naționale“, se arată într-un comunicat de presă al Ministerului Educației.

În ce fel se vor concretiza aceste proiecte nu se știe clar. În primul rând este nevoie să se facă un raport cu nevoile fiecărei unități școlare în parte, să fie evaluate soluțiile și câte și mai câte.

De exemplu, la Constanța a fost semnalat un caz chiar de inspectorul școlar general al Inspectoratului Școlar Județean Constanța, Petrică Miu - înființarea unei școli la Abrud, un sat care ține de comuna Adamclisi. Aici sunt nouă copii de ciclu primar, pentru care transportul spre o altă școală ar însemna cheltuieli și eforturi foarte mari. Și asta pentru că drumul dintre Abrud și Adamclisi este atât de stricat încât, potrivit inspectorului școlar, ar fi necesare reparații frecvente ale microbuzului care ar trebui să-i transporte la școala din Adamclisi și înapoi. „Am făcut un calcul și, cu banii folosiți la eventualele reparații ale mașinii, mai bine am face o școală în sat“, a declarat Petrică Miu, în cadrul unei conferințe de presă.

Și asta în timp ce multe școli din oraș sunt înțesate de elevi și nu au spațiu nici pentru laboratoare, nici pentru biblioteci.

Cert este că propunerile ministerului presupun un efort susținut atât din partea personalului, cât și a autorităților locale. Deocamdată, pare a fi doar o idee pe o hârtie. Rămâne de văzut cât la sută va deveni realitate!