Dezvoltarea și educația copiilor noștri au devenit unele din prioritățile vieții noastre, balansând într-o utilă măsură jobul și hobby-urile. Cu toate acestea, în opinia psihologului Alexandru Pleșea, educația primită în școală, acasă și pe stradă reușește să le dezvolte doar inteligență cognitivă, nu și inteligența emoțională, care este esenţială în armonioasa și sănătoasa dezvoltare a copiilor.

Specialistul în psihologia copilului, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, afirmă că atât școala, cât și familia și societatea fac 3 greșeli majore, care dezechilibrează buna dezvoltare a copilului: neglijarea dezvoltării inteligenței emoționale încă din primii ani de şcoală, punerea accentului aproape în exclusivitate pe științele reale și neglijarea materiilor care au menirea de a le stimula creativitatea și emoțiile și, nu în ultimul rând, denaturarea conceptului de “Cei 7 ani de acasă”.

DEZVOLTAREA INTELIGENȚEI EMOțIONALE, NEGLIJATĂ ÎNCĂ DIN PRIMII ANI

“Încă din timpul grădiniţei și al școlii primare, copiii sunt ghidați de sistemul de învăţământ exclusiv către partea informaţională și tehnică a lucrurilor. Această metodă dezvoltă, într-adevăr, funcțiile psihice sau intelectuale și cele motorii sau instinctive, însă, dacă aceste funcții nu sunt bine coordonate de emoții, există riscul major ca acești indicatori de performanţă să acționeze, în cel mai bun caz, deficitar, iar în cel mai rău caz, haotic, respectiv distructiv. În sistemul românesc nu este inclusă, cum, de altfel, este util viitorului adult, dezvoltarea funcțiilor emoționale, respectiv: observarea, înțelegerea, toleranţa, responsabilitatea proprie a stărilor sentimentale (iritarea, anxietatea, timiditatea, curajul, empatia, altruismul etc.)”, explică psihologul Alexandru Pleșea.

PREA MULT ACCENT PE ȘTIINȚE REALE, PREA PUȚIN ACCENT PE ARTĂ

În sistemul educațional autohton, balanța cognitiv vs. emoțional este înclinată spre inteligența cognitivă, dovadă fiind afluxul de materii care promovează științele reale și neglijarea materiilor care încurajează dezvoltarea creativităţii şi a spiritului artistic în rândul copiilor. Muzica, desenul, chiar și educația civică, dirigenția, religia ar trebui să devină materii la fel de importante ca matematica, informatica, chimia sau fizica. Focusând întreaga lor educație către științe exacte riscăm să-i dezvoltăm dizarmonios pe copii, să nu știe să-și gestioneze emoțiile și, până la urmă, să nu știe să opereze în societatea reală cu noțiunile din matematică, chimie sau alte materii asemănătoare. „Dincolo de bagajul de cunoștințe pe care vrem să le însuşească, țelul unei societăţi sănătoase este să formeze copii fericiți, care să se bucure de viaţă, de cele învăţate, de familie, de prieteni. Formula corectă este îmbinarea armonioasă dintre inteligența cognitivă și cea emoţională“, mai adaugă psihologul Alexandru Pleșea.

ÎI ÎNVĂŢĂM SĂ SPUNĂ, FĂRĂ SĂ SIMTĂ, „MULŢUMESC” ȘI „BUNĂ ZIUA”

Este dovedit modul de învățare prin imitare al copiilor. Ei îi observă pe adulții din jurul lor și le imită gesturile, atitudinile, comportamentele. Când vor vedea adulți nefericiți, vor deduce faptul că acesta este modul corect de a trăi, iar fericirea nu este un obiectiv în viaţă. Din nefericire, noi, adulții, îi învăţăm să spună, prin imitare, dar fără să simtă sau să dorească, „Mulţumesc” sau „Bună ziua”. Conceptul de „Cei 7 ani de acasă” nu mai are același înțeles ca pe vremuri, deoarece, în cei 7 ani de acasă, părinţii îi educă în spiritul competiției cu orice preț, cu idei de genul „dacă pierzi ești un ratat” sau „băiatul vecinei a luat note mai mari ca tine”. Respectul faţă de oamenii din jur nu mai reprezintă o valoare atât de importantă pentru copiii noștri, deoarece noi, adulții, am încetat să le mai spunem asta. Toate sugestiile pe care cei mari le dau celor mici nu fac decât să stopeze și să înlăture posibilitatea copilului să se implice emoțional într-un anumit aspect. „Astfel, crescând, adultul va avea rețineri să-și facă așa repede prieteni, să râdă, să se bucure ca un copil, să treacă peste probleme, să se bucure de orice moment, așa cum o făcea când era mic“, conchide psihologul Alexandru Pleșea.