Howie Nicholsby, un fabricant de kilturi din Edinburgh, exasperat de valul de aşa-zise kilturi scoţiene importate, ieftine şi de proastă calitate, a lansat o campanie pentru înregistrarea articolului de vestimentaţie drept marcă protejată. L-a contactat pe europarlamentarul scoţian Alyn Smith, pentru a vedea dacă kilturile scoţiene ar putea fi protejate de Comisia Europeană, ca marcă naţională, specifică ţării lor de origine. Scoţienii ar vrea să obţină, pentru kiltul tradiţional, aceeaşi protecţie de marcă naţională de care se bucură, la nivel european, parmezanul italian sau şampania franţuzească. Aşa cum parmezanul veritabil provine numai din anumite regiuni ale Italiei şi şampania numai din regiunea Champagne din Franţa, kiltul tradiţional scoţian, fusta scurtă şi plisată din stofă cadrilată, care face parte din costumul naţional, este în centrul unei campanii ce are ca obiectiv să protejeze marca naţională.

Dacă această campanie are succes, înseamnă că numai kilturile cusute manual, realizate în Scoţia şi a căror stofă este din lînă vor putea purta denumirea de “kilturi scoţiene”. Restul obiectelor similare de îmbrăcăminte care nu îndeplinesc aceste criterii vor purta doar denumirea de kilt. Dacă acest lucru se va întîmpla, kiltul scoţian se va alătura unei liste pe care se află şi alte produse cunoscute cu statut similar, cum ar fi brînza feta, care se poate numi aşa numai dacă este făcută în Grecia şi brînza Edam, care se fabrică numai în Olanda.

Kiltul a apărut pentru prima oară în secolul al XVI-lea, cînd era o fîşie lungă de material înfăşurată în jurul pieptului şi taliei. Versiunea modernă, din stofă cu modele diferite, reprezintă diverse clanuri. Recent, şi alte naţii de origine celtică, cum ar fi irlandezii şi locuitorii din Ţara Galilor, au adoptat versiuni de kilt. Numele vine de la cuvîntul scandinav kilt, care înseamnă a înfăşura haine în jurul corpului. Un kilt scoţian pentru adulţi necesită peste şapte metri de stofă din lînă şi este lung pînă sub genunchi. De obicei, kiltul este purtat în combinaţie cu jachetă şi curea. Potrivit folclorului, un scoţian adevărat nu poartă nimic sub kilt.