Scriitoarea franceză Lorette Nobecourt s-a întîlnit, ieri, la Muzeul “Ion Jalea”, cu cititorii constănţeni, lansînd, cu această ocazie, reeditarea în limba română a lucrării “Conversaţia”, tradusă de Mioara Izverna, şi prezentînd cea mai recentă apariţie editorială a sa, “En nous la vie des morts”. Evenimentul a fost organizat de Alianţa Franceză Constanţa şi Lectoratul francez al Universităţii „Ovidius”, în colaborare cu Delegaţia Generală a Alianţelor Franceze din România, Serviciul Cultural al Ambasadei Franţei la Bucureşti şi Muzeul de Artă. Cartea “Conversaţia” este, de fapt, un monolog, personajul principal fiind o femeie, care se confesează unui avocat. “Se presupune că acest personaj a făcut ceva rău şi, pe parcursul unei nopţi, vorbeşte despre viaţa sa, visele sale”, a explicat scriitoarea.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea roman, “En nous la vie des morts”, subiectul este asemănător, însă modalitatea de exprimare este mult diferită, mai elaborată, mai matură. Asemănarea dintre cele două este intriga, personajul principal comite o crimă, se retrage în Vermont, un oraş din Statele Unite ale Americii, pentru a se gîndi ce va face cu viaţa sa. Cititorii vor descoperi că, în timp ce lecturează lucrarea, vor mai citi o... carte, cea pe care o citeşte personajul principal. “Citind această carte din interiorul lucrării mele, eroul încearcă să înţeleagă cine este, cum poate găsi fericirea. Cele două cărţi pornesc de la un lucru rău, pesimism şi se opresc la optimism. Cele două romane încearcă să îi arate cititorului că realitatea se schimbă atunci cînd şi el îşi schimbă viziunea despre viaţă şi lumea înconjurătoare. De fapt, realitatea nu există, depinde doar de modul în care tu o priveşti”, a explicat autoarea. Cu toate acestea, Lorette Nobecourt a precizat că, prin scrierea acestor două volume nu încearcă să le dea un sfat cititorilor referitor la modul în care să îşi trăiască viaţa, ci le sugerează că în orice stare de confuzie există un sens. Lorette Nobecourt s-a declarat încîntată de întîlnirea cu cititorii din oraşul de la malul mării. “Atunci cînd stai foarte mult timp în camera ta scriind, te simţi foarte singură, iar după ce cartea ta a fost tipărită, eşti foarte bucuros să întîlneşti opinia cititorilor”, a concluzionat scriitoarea franceză.