Renumita scriitoare Ileana Vulpescu a scris proză și teatru, a tradus din literaturile engleză, franceză și spaniolă și a semnat versiuni în limba franceză din literatura modernă și din cea contemporană românească. Colaborează la ''România literară'', ''Vatra'', ''Flacăra'', ''România Mare'' ș.a. În 1972 a devenit membră a Uniunii Scriitorilor din România. S-a născut la 21 mai 1932, într-o familie de țărani din localitatea Bratovoești din județul Dolj. Ileana Vulpescu a urmat la Craiova, Școala ''Regina Elisabeta'' (1939-1943) și Liceul ''Elena Cuza'' (1943-1946), continuat în particular din motive de sănătate, și la București cursurile Facultății de Filologie, secția limbă și literatură franceză, a Universității din București (1953-1958), potrivit ''Dicționarului general al literaturii române'' (2009). Și-a început activitatea profesională ca documentaristă, apoi, ca cercetător științific la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, Sectorul lexicografie și lexicologie (1959-1975), colaborând la redactarea lucrărilor ''Dicționarul limbii române'' și ''Dicționarul explicativ al limbii române''.

Și-a făcut debutul în revista ''Familia'', în 1966, cu povestirea ''Scrisoare către un necunoscut'', iar editorial, în 1963, cu o traducere din limba franceză a unui roman scris de Andre Wurmser.

Prima carte a sa, un volum de schițe, nuvele și scurte piese de teatru, intitulată ''Ș.a.m.d'' a fost lansată în 1969, fiind reluată și amplificată cu titlul ''Candidații la fericire'' (1983). Povestirile sunt dominate de pesimism, respectiv de moartea cuiva drag, ratarea unei vieți sau neîmplinirea. A urmat romanul ''Rămas bun'' (1975), în care scriitoarea evoca o familie din secolul al XIX-lea, care a fost premiat cu Premiul Asociației Scriitorilor din București (1976).

Romanul care a consacrat-o a fost ''Arta conversației'' (1980), care are ca subiect frământările sentimentale ale unei doctorițe, care a constituit și scenariul unui spectacol de mare succes, eroina principală a cărții fiind interpretată, pe scena Teatrului ''Giulești'', de actrița Dorina Lazăr, consemnează volumul ''Dicționarul scriitorilor români'' (2002).

În 1981 i-au fost decernate Premiile ''Ion Creangă'' al Academiei Române și ''Cântarea României'' pentru romanul ''Arta conversației'' (1980); în 1987 a primit Premiul ''Flacăra'' pentru ''Sărută pământul acesta'' (1987). În 1991, întreaga sa activitate literară i-a fost încununată cu premiul ''România Mare''. Împreună cu soțul său poetul, traducătorul și publicistul Romulus Vulpescu (5 apr. 1933 — 18 sept. 2012), scriitoarea a publicat repovestirea romanelor ''Gargantua'' și ''Pantagruel'' de Francois Rabelais, iar singură ''Extraordinarele aventuri ale lui Tartarin din Tarascon (Tartarin din Tarascon, Tartarin în Alpi, Portul Tarascon)'' după Alphonse Daudet. La 18 mai 2017, președintele Klaus Iohannis i-a conferit scriitoarei Ileana Vulpescu distincția Ordinul Național "Steaua României" în grad de Cavaler în semn de "înaltă apreciere pentru întreaga carieră pusă în slujba culturii, pentru contribuția remarcabilă avută la creșterea valorii literaturii române contemporane, pentru traducerile prin care a deschis iubitorilor de carte noi posibilități de a lua contact cu literatura universală".

Citește și:

Ileana Vulpescu: „Nu există nici cultură, nici civilizație fără școală“

Ileana Vulpescu și-a sărbătorit ziua de naștere la Teatrul „Oleg Danovski”

Ileana Vulpescu conferențiază la Constanța