„Şase maladii ale spiritului contemporan”, prima operă a lui Constantin Noica tradusă în limba spaniolă, la Editura Herder, va fi lansată la Centro Cultural Círculo de Lectores din Madrid, pe 1 aprilie. Traducerea volumului, realizată de Vasilica Cotofleac, a fost subvenţionată de Institutul Cultural Român (ICR). La lansarea ce va avea loc săptămîna viitoare, miercuri, de la ora 19.00, la Centro Cultural Círculo de Lectores din Madrid, vor lua cuvîntul Miguel García-Baró López, profesor de filosofie la Universitatea Pontificia Comillas din Madrid, Gerardo del Pozo Abejón, profesor la Facultatea de Teologie San Dámaso din Madrid, Iuliu Cristian Arieşanu, cercetător la Universitatea din Zaragoza, Raimund Herder, reprezentantul editurii cu acelaşi nume şi Horia Barna, director ICR Madrid.

Constantin Noica (1909 - 1987) s-a născut într-o familie de aromâni, în satul Vităneşti, judeţul Teleorman. A debutat în revista „Vlăstarul”, în 1927, ca elev al liceului bucureştean „Spiru Haret\". După terminarea liceului, Constantin Noica s-a înscris la Facultatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1931, cu teza de licenţă „Problema lucrului în sine la Kant\". La facultate l-a întîlnit pe profesorul Nae Ionescu, care a adunat în jurul său şi a format o pleiadă de membri ai tinerei generaţii interbelice a literaturii şi gîndirii româneşti, precum Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian şi Emil Cioran.

A fost bibliotecar la Seminarul de Istorie a filosofiei şi membru al Asociaţiei Criterion (1932 - 1934). După efectuarea unor studii de specializare în Franţa (1938 - 1939), şi-a susţinut, în Bucureşti, doctoratul în filosofie cu teza „Schiţă pentru istoria lui Cum e cu putinţă ceva nou\", publicată în 1940. A fost referent pentru filosofie în cadrul Institutului Româno-German din Berlin (1941 - 1944). În paralel, editează împreună cu Constantin Floru şi Mircea Vulcănescu patru dintre cursurile universitare ale lui Nae Ionescu şi anuarul „Isvoare de Filosofie\". A avut domiciliu forţat la Cîmpulung-Muscel (1949 - 1958) şi a fost deţinut politic (1958 - 1964). A lucrat ca cercetător la Centrul de logică al Academiei Române (1965 - 1975). Ultimii 12 ani din viaţă i-a petrecut la Păltiniş, fiind înmormîntat la schitul din apropiere.