ATAŞAMENT PENTRU BISERICĂ Scriitorul român Laurian Stănchescu, membru titular al Uniunii Scriitorilor, însoţit de un grup de prieteni, printre care şi sculptorul Constantin Sinescu, a făcut o scurtă oprire la Viena, cu prilejul marşului cultural Bucureşti - Paris, o iniţiativă având ca scop repatrierea rămăşiţelor pământeşti ale lui Constantin Brâncuşi. Scriitorul şi echipa sa refac, desculţi, drumul celebrului sculptor, care a plecat pe jos, în 1903, de la Bucureşti spre Paris. Brâncuşi s-a oprit pentru o vreme la Viena, unde a lucrat la un atelier, ca decorator de mobilier. În această mare metropolă a artelor, Brâncuşi a avut prilejul să viziteze muzee cu opere de artă inaccesibile în România acelei vremi.

Laurian Stănchescu se află în fază de dialog cu membrii Bisericii Ortodoxe Române de la Viena şi de la Salzburg, pentru înfiinţarea unei ambasade culturale sau unei societăţi culturale creştine Constantin Brâncuşi în Austria. Scriitorul motivează iniţiativa de creare a unei societăţi culturale creştine la Viena prin profundul ataşament al lui Constantin Brâncuşi faţă de biserică. ”A cântat la Craiova, la Biserica Madona Dudu, patru ani, cât a fost la Şcoala de Arte şi Meserii, apoi la Biserica Mavrogheni de la Bucureşti, iar la Paris a cântat zi de zi, timp de 24 de ani, la biserica românească”, a povestit Laurian Stănchescu. Detaliile acestei iniţiative urmează să fie stabilite în momentul întoarcerii scriitorului şi echipei sale de la Paris, când vor face o nouă oprire la Viena.

RESPECTAREA ULTIMEI DORINŢE Odată ajuns în capitala Franţei, Laurian Stănchescu intenţionează să depună, la Primăria Parisului şi la sediul Guvernului francez, o serie de documente în vederea repatrierii osemintelor lui Constantin Brâncuşi. În acest sens, scriitorul a strâns 126 de semnături de la descendenţii fraţilor sculptorului, documente autentificate notarial cu apostilă internaţională, semnăturile a 71 de deputaţi români şi o scrisoare oficială de la preşedintele Academiei Române, Ionel Haiduc, prin care se susţine repatrierea osemintelor şi înhumarea la Hobiţa, localitatea natală a lui Constantin Brâncuşi. Cererea va fi adresată Primăriei Parisului, întrucât cimitirul Montparnasse, unde este îngropat Brâncuşi, se află în jurisdicţia Primăriei.

”Marea dorinţă a lui Brâncuşi a fost să moară în ţară. În plus, Brâncuşi a vrut să doneze, în 1951 dar şi în 1955, toate lucrările sale României, dar a fost respins într-o şedinţă a Academiei Române, iar în 1956 a lăsat totul Franţei, prin testament”, a povestit Laurian Stănchescu.

”MOR CU SUFLETUL NEÎMPĂCAT CĂ NU POT SĂ-MI DAU DUHUL ÎN ŢARA MEA ŞI VOI PUTREZI ÎN PĂMÂNT STRĂIN, DEPARTE DE FIINŢEA CEA MAI DRAGĂ, MAMA MEA” I-A MĂRTURISIT CONSTANTIN BRÂNCUŞI EPISCOPULUI ROMÂN LA PARIS, TEOFIL IONESCU.

Laurian Stănchescu face demersuri de câţiva ani şi a trimis cereri în acest sens inclusiv preşedinţiei şi Parlamentului Franţei. Deşi iniţiativa a fost lansată cu mult timp în urmă, până acum, autorităţile române nu au avut nicio reacţie. Însă, Laurian Stănchescu şi prietenii săi sunt încrezători în reuşita lor şi au pregătit la propriu terenul pentru repatrierea osemintelor: au luat, cu acordul bisericii locale, un teren de cincizeci de metri, lângă mormintele părinţilor lui Brâncuşi. Sculptorul Constantin Sinescu intenţionează să realizeze un obelisc la Hobiţa, în onoarea lui Brâncuşi. Totuşi, casa părintească de la Hobiţa este o ruină. ”Locuinţa este în paragină, a rămas doar scheletul casei, am fost de curând acolo şi am văzut cum păşteau caprele în curte şi câţiva copilaşi care jucau fotbal. E un dezinteres total faţă de patrimoniul Brâncuşi din ţară, autorităţile locale, Primăria şi Consiliul Judeţean al localităţii Hobiţa sunt dezinteresaţi”, a afirmat scriitorul. Acesta şi-a exprimat, de asemenea, regretul faţă de ignorarea completă a aniversării a 135 de ani de la naşterea lui Brâncuşi.