În slujba literaturii, la 75 de ani Biblioteca Judeţeană „Ioan N. Roman” găzduieşte, în această perioadă, o expoziţie de carte dedicată scriitorului constănţean Nicolae Motoc, membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR), Filiala Dobrogea, care, în prima zi a lunii februarie, a împlinit 75 de ani.

Poetul, prozatorul şi eseistul Nicolae Motoc s-a născut la data de 1 februarie 1935, la Feteşti, judeţul Ialomiţa. Familia lui s-a mutat la Constanţa, la doi ani de la naşterea sa. După cursurile generale şi liceale la Colegiul „Mircea cel Bătrân“, Nicolae Motoc a absolvit Şcoala de Literatură şi Critică Literară „Mihai Eminescu“, unde i-a avut colegi, printre alţii, pe Nicolae Labiş, Doina Sălăjan, Florin Mugur şi Doina Ciurea. În 1970, Nicolae Motoc a obţinut diploma Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti. Din 1966, poetul s-a dedicat revistei „Tomis”. „În cadrul acestei instituţii, adevărat barometru al culturii constănţene, domnul Motoc a făcut, în principal, critică literară, ocupând diverse funcţii: redactor de rubrică, redactor şef adjunct, secretar de redacţie”, a specificat responsabilul de expoziţie, bibliotecarul Gelu Culicea. Debutul în versuri a avut loc la vârsta majoratului, în coloanele revistei „Tânărul scriitor”, iar ulterior, creaţiile sale au fost publicate în reviste precum: „România literară”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Ramuri”, „Viaţa românească”.

„Nicolae Motoc este un scriitor polivalent, care s-a lăsat ademenit de sirenele mai multor genuri şi specii literare: poezie, roman, eseu, cronică literară”, nota în volumul „Portrete literare”, eseistul Ştefan Cucu. „Ceasul umbrei” (1969), „Elementele” (1974), „Poem scris pe suflarea pământului” (1975), „Golful sălbatic” (1977), „Erezii marine” (1980), „Dimineaţa nuanţelor” (1989), „Fragilităţi” (1996, Premiul Filialei „Dobrogea” a Uniunii Scriitorilor şi Premiul revistei „Tomis”), „Vivisecţii” (2007) sunt câteva dintre cărţile publicate de Nicolae Motoc.

„O perpetuă şi delicată confesiune” Cea mai recentă din lucrările sale, antologia „Erezii marine“, a fost lansată, anul trecut, la Biblioteca Judeţeană Constanţa. „Poemele lui Nicolae Motoc, o perpetuă şi delicată confesiune, au un ceremonial special al zicerii, sunt o meditaţie intensă, sunt pline de graţie. În ele există o anumită lunecare şi senzualitate. Totuşi, dincolo de aceste lucruri delicate şi fragile, Nicolae Motoc este un eretic. Are o anumită agresivitate reţinută, concretizată în această oscilaţie între blândeţe şi o anumită erezie care îi este caracteristică“, aprecia, la evenimentul de lansare, scriitorul Ovidiu Dunăreanu.

„Nicolae Motoc se lasă cu ştiinţă îmbătat de alcoolurile tari ale unui cosmos intens sensualizat. Nu numai omenescul, dar şi acvaticul şi vegetalul se găsesc sub stăpânirea erosului. Fin scenograf al nuanţelor, Nicolae Motoc construieşte istorii de, în ultimă instanţă, iubire, într-un decor când solar-marin, când incandescent precum lava izbucnită din măruntaiele unui vulcan tânăr”, nota Gabriel Rusu în revista „Luceafărul”, în anul 1997.