Mai mulţi supravieţuitori ai incendiului din clubul Colectiv, în urma căruia 65 de persoane au murit şi alte câteva sute au fost rănite, au transmis marţi o scrisoare deschisă premierului Viorica Dăncilă şi ministrului Sănătăţii, Sorina Pintea, prin care cer înfiinţarea unui mecanism naţional de intervenţie de urgenţă în cazul unor accidente cu victime mari arşi. Semnatarii propun ca acest mecanism să funcţioneze până la construirea unor centre de mari arşi, pe care România nu le are încă, arătând că tocmai lipsa lor pun în pericol viaţa unui mare ars tratat cu improvizaţii. Victimele incendiului din Colectiv solicită o întâlnire cu Sorina Pintea până la sfârşitul săptămânii pentru a discuta despre această propunere. „Tragedia de la Colectiv a arătat, dincolo de orice dubiu, iar semnatarii acestei scrisori au simţit, prin propriile experienţe dramatice, că sistemul medical public nu are capacitatea de a trata şi îngriji marii arşi. Inexistenţa unor centre de arşi în ţară, unităţi spitaliceşti specializate, cu personal experimentat, care să asigure standardele foarte stricte de asepsie, absolut necesare pentru această dificilă patologie, standarde pe care unii dintre semnatarii acestei scrisori le-au văzut şi de care au beneficiat în străinătate, pune în pericol viaţa fiecărui caz de mare ars "tratat" cu improvizaţii - cele presupuse 11 paturi ale secţiilor de arsuri”, se arată în scrisoarea victimelor din Colectiv, publicată pe paginile lor de Facebook, scrie News.ro.

Ei spun că această situaţie gravă în care se află România din punctul de vedere al tratării marilor arşi îi face să se gândească la o posibilă încălcare a drepturilor garantate de Constituţie, dreptul la viaţă, la integritate fizică şi psihică.

Semnatarii scrisorii îi solicită o întâlnire ministrului Sănătăţii, Sorina Pintea, în care să discute despre propunerea lor de înfiinţare a unui mecanism naţional de intervenţie de urgenţă în cazul accidentelor cu victime mari arşi, precum cel din Colectiv, mecanism care să funcţioneze până la construirea centrelor de mari arşi, pe care România nu le are încă, iar apoi să rămână activ doar pentru situaţii excepţionale.

„Pentru noi, semnatarii acestei scrisori, supravieţuitori ai incendiului din seara zilei de 30 octombrie 2015, declaraţiile dumneavoastră din data de 1 noiembrie 2018, prin care aţi recunoscut incapacitatea statului roman de trata mari arşi, precum şi riscul major căruia ei se supun in spitalele din România, sunt cea mai bună dovadă a bunelor intenţii pe care le aveţi în ceea ce priveşte schimbarea stării de fapt. Acesta este motivul pentru care vă scriem: dorim să vă solicităm o întâlnire, până la finalul acestei săptămâni, pentru a vă propune crearea unui Mecanism Naţional de Intervenţie de Urgenţă în Cazul Accidentelor cu Victime Mari Arşi, mecanism care să funcţioneze până la construirea unor centre de arşi, la standardele necesare, în România, iar ulterior să rămână activ pentru situaţii excepţionale în care se impune de urgenţă transportul unui număr mai mare de pacienţi în străinătate – complementar cu instrumente europene cum ar fi Mecanismul de Protecţie Civilă”, se arată în scrisoare.

Victimele din Colectiv atrag atenţia că supravieţuirea unui pacient cu arsuri grave depinde foarte mult de transportarea lui cât mai rapidă într-un centru de arşi, însă modul în care s-au mobilizat autorităţile în astfel de cazuri arată că lucrurile nu mai pot continua cu improvizaţii şi soluţii ad-hoc. „Nu este normal ca viaţa unui pacient să depindă de (in)disponibilitatea unor funcţionari de a se implica, de semnături, de conflicte interinstituţionale. Este nevoie de paşi clari, responsabilităţi clare, algoritmi, proceduri”, spun semnatarii scrisorii.

PROPUNERI: CE TREBUIE SĂ CUPRINDĂ ACEST MECANISM DE INTERVENŢIE:

1. Transferul automat către centre de mari arşi din Europa, cu care să se încheie protocoale în acest sens. Centrele din Belgia si Olanda care au tratat victime de la Colectiv sunt câteva exemple, mai ales că există deja relaţii bilaterale şi un istoric de succes.

2. Protocol interinstituţional cu MAPN (pentru transport aerian) şi IGSU.

3. Un fond permanent de urgenţă, dedicat atât cheltuielilor imediate generate de transferul marilor arşi sau de anumite proceduri suplimentare în situaţii particulare (cum ar fi achitarea unor facturi restante, astfel încât sa nu apară blocaje sau întârzieri în transportul şi acceptarea de către centrele din străinătate a respectivilor pacienţi), cât şi achitării costurilor legate de ansamblul operaţiunilor de transfer şi spitalizare în străinătate, pe toată durata necesară tratamentului şi recuperării medicale a pacienţilor.

4. Desemnarea unui responsabil în interiorul Ministerului Sănătăţii pentru implementarea, coordonarea si activarea acestui Mecanism Naţional de Intervenţie de Urgenţă în Cazul Accidentelor cu Victime Mari Arşi.

„De asemenea, în cadrul întâlnirii, ca supravieţuitori ai unor cumplite infecţii cu germeni dobândiţi în spitalele din România, am dori să purtăm o discuţie şi pe tema stadiului implementării în spitale a planului de limitare a răspândirii germenilor din lista OMS, precum şi a stadiului construcţiei şi dotării centrelor de arşi. Încheiem cu speranţa ca ne veţi acorda întâlnirea solicitată şi că vom putea mişca sistemul pentru ca România să-şi poată salva pacienţii mari arşi”, scriu ei în încheiere.

Semnatarii scrisorii deschise sunt Adrian Albu, Mihai Grecea, Adina Apostol, Andrei Găluţ, Alexandra Furnea, Cătălin Grădinariu, Cristian Matei, Flavia Lupu, Costin Dumitrache, Ancuţa Morăraşu, Ştefan Dan, Corina Gabriela Ioniţă, Alice Tiaru, Mariana Oprea, Liviu Popescu, Bogdan Molesag, Cezar Marin, Marius Fratoaica, Catalin Ilnitchi, Andreea Ursu şi Andrada Mihailescu.

Trei ani au trecut de la una din cele mai mari tragedii din istoria recentă a României – incendiul din clubul Colectiv. După seara de 30 octombrie 2015, 65 de tineri au murit, iar alţi aproape 200 au fost răniţi. Chiar şi acum, supravieţuitorii încă se luptă cu rănile, cu operaţiile şi cu coşmarurile trăite în zilele următoare incendiului. „Nu avem nimic”, spun ei, nici spitale pentru arşi, nici pansamente speciale, nici empatie din partea medicilor. Au fost începute anchete penale, dar la trei ani de la tragedie nu există niciun vinovat.