Nicaraguanii sînt alcoolici, thailandezii nu au literatură, iar în Brazilia se poate cumpăra orice, de la permisul de conducere pînă la un judecător al Înaltei Curţi, potrivit BBC, care a dezvăluit, marţi, conţinutul unor scrisori de adio ale ambasadorilor britanici. Pînă în 2006, ambasadorii care îşi încheiau misiunea adresau o scrisoare ministerului lor. Scrisorile urmau să nu părăsească niciodată Ministerul Afacerilor Externe, ocazie pentru aceştia să se despartă de misiune cu un zel uneori surprinzător. Dar BBC a început să divulge, de marţi, cele mai ”bune” scrisori, într-o serie de emisiuni pe postul Radio 4.

”Periferia satelor este atît de sordidă încît şochează un vizitator venit din Europa. La sosirea noastră, am provocat, fără să vrem, o anumită nemulţumire, cerînd să aflăm numele satului pe care îl traversam. De fapt, era vorba despre capitală, Managua”, scria, în anul 1967, fostul ambasador în Nicaragua, Roger Pinsent. Diplomatul nu dădea dovadă de mai multă admiraţie nici faţă de locuitorii ţării. ”Mă tem că nu există nicio îndoială că nicaraguanul de rînd este unul dintre sud-americanii cei mai necinstiţi, violenţi şi alcoolici”, scria acesta. Omologul său aflat la post în Thailanda, din 1965 pînă în 1967, Anthony Rumbold, îşi îndrepta criticile către cultura locală. ”Nu au niciun fel de literatură, niciun fel de artă picturală şi au o muzică foarte bizară. Au împrumutat de la alţii sculpturile, ceramica şi dansul lor. Arhitectura lor este monotonă, iar decoraţiunile interioare sînt oribile”, afirma acesta. De la Rio de Janeiro, John Russell scria în 1969 că Brazilia era ”nemaipomenit de prost administrată” şi că ”fenomenul corupţiei era atît de amplu, încît se putea cumpăra orice, de la un permis de conducere, pînă la un judecător al Înaltei Curţi”. În schimb, ”nigerienii au prostul obicei de a alege întotdeauna acţiunile care vor fi cele mai potrivnice intereselor lor”, estima, în 1969, fostul ambasador, Sir David Hunt.