Banca Naţională a României (BNR) începe cu paşi timizi să copieze politica Băncii Central Europene (BCE). Astfel, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a făcut o pauză, în luna august, privind înăsprirea politicii monetare după constrîngerile impuse la sfîrşitul lunii iulie. Inflaţia din luna iulie (0,11%) a îndreptăţit BNR să ia un moment de respiro în lupta sa cu creşterea creditului neguvernamental (indiferent dacă este în lei sau valută), fără a slăbi însă politica monetară restrictivă dusă de la începutul anului. La fel ca BCE, banca centrală a evitat să crească dobînda de politică monetară de la o lună la alta, pentru a nu risca ratarea ţintei de inflaţie. De altfel, analiştii financiari sînt de părere că guvernatorul BNR aşteaptă să vadă mai exact reflectarea în piaţă a măsurilor luate la finele lunii trecute. Cum perioada de implementare este de două trimestre, teoretic, BNR poate să mai aştepte pînă să decidă o nouă majorare a dobînzilor.

Potrivit specialiştilor, decizia din 27 iulie de a creşte dobînda de politică monetară la 8,75% nu a generat decît costuri mai mari la împrumuturile dintre bănci (pe piaţa interbancară) şi o uşoară majorare a dobînzilor la depozitele bancare în lei oferite de unele bănci. Efectul aşteptat de BNR este însă temperarea creditării. Deocamdată, bancherii au preferat să sacrifice marjele de profit şi nu să scumpească împrumuturile în lei. Întrucît competiţia din sectorul bancar este foarte mare, este clar că băncile nu vor scumpi singure creditele, însă BNR este cea care poate determina acest lucru prin majorarea dobînzilor. De altfel, ţinta de inflaţie din acest an şi cea de anul viitor sînt, în continuare, pîndite de riscuri. Comunicatul dat de banca centrală, în urma ultimei şedinţe a Consiliului de Administraţie, trece sub tăcere nivelurile exacte ale inflaţiei, lăsînd să se înteleagă că ţintele rămîn momentan neschimbate. Totuşi, anunţă că în colaborare cu Guvernul a stabilit ţinta de inflaţie pentru 2008 la 3,8%, plus sau minus un punct procentual. Analiştii financiari apreciază că anul 2006 are şanse să se încheie cu o inflaţie de 6,5%, adică în limita superioară a intervalului de abatere anunţat de guvernatorul BNR, din cauza scumpirilor tarifelor de la utilităţi. Cu toate acestea, analiştii sînt de părere că inflaţia pe 2006 se va situa între 6,5% şi 7%. La atingerea acestor obiective contribuie şi situaţia (oarecum paradoxală) din România: în timp ce în UE preţurile la produsele agricole cresc, la noi scad. Explicaţia acestor fenomene nu poate fi găsită decît într-o concurenţă acerbă între jucătorii din piaţă. Poate de aceea, BNR nu s-a decis să înăsprească şi mai mult politica monetară în acest moment. Probabil că în cazul în care riscurile se vor amplifica, BNR nu va sacrifica creşterea economică pentru salvarea deficitului de cont curent, ci se va deprecia cursul de schimb.

Probleme privind atingerea ţintei de inflaţie pe 2007

Cînd se discută despre ţinta de inflaţie pe 2007, de 4%, situaţia nu este tocmai roz. Analiştii sînt de părere că dobînzile trebuia să fie deja crescute pentru ca inflaţia de anul viitor să fie cea scontată. De altfel, BNR spune în comunicatul său că “scenariul de bază relevă o curbă mai accentuată a dezinflaţiei în anul 2006 şi o relativă încetinire pe parcursul anului 2007”. Nu trebuie uitat faptul că majorarea masivă a preţurilor administrate trebuie să se producă în 2007, iar contribuţia acestora în total inflaţie poate ajunge la două puncte procentuale. În plus, dacă integrarea în UE se va produce anul viitor, va aduce veşti mai puţin bune privind indicii preţurilor de consum.

Din acest punct de vedere, analiştii sînt de părere că dobînda de politică monetară ar fi trebuit să fie de 9,5% în acest moment, pentru a contracara riscurile de deviaţie a inflaţiei de anul viitor. Cert este că românii au scăpat doar pe moment de scumpirea creditelor. În cazul unor derapaje, nu este exclus ca principalele pîrghii ale BNR, dobînda şi rezerva minimă obligatorie constituită de bănci la BNR, să fie activate chiar în acest an, obligînd băncile să majoreze costurile la împrumuturi. În ceea ce priveşte evoluţia creditului neguvernamental, şi în acest an s-a înregistrat o creştere constantă a acestuia, atît a celui în lei, cît şi a celui în valută. Situaţia se repetă în ultimii doi ani, antrenînd o creştere a cererii în piaţă, fapt care reprezintă mereu un risc pentru ţinta de inflaţie. Măsurile repetate de temperare a creditului luate de banca centrală au pus o frînă insesizabilă, cel puţin pînă în acest moment, iar efectele deciziilor BNR luate în luna iulie nu sînt încă vizibile.