Un dezacord comercial între Rusia şi Ucraina a dus la perturbarea aprovizionării cu gaz a peste jumătate din ţările UE, care importă, prin conductele de pe teritoriul Ucrainei, mai mult de un sfert din necesarul de gaz.

Începuturi

Rusia şi Ucraina nu au reuşit să se pună de acord asupra unui nou contract pentru furnizarea de gaze în 2009 înainte de termenul limită de 31 decembrie, fixat de negociatorii ruşi. Monopolul rus Gazprom a anunţat, în timpul negocierilor, că vrea să crească preţul pentru gazul furnizat Kievului de la 179,5 la circa 250 de dolari. Ucraina considera prea mare acest preţ şi a cerut ca orice mărire a preţului de import a gazului să fie însoţită de o creştere a preţului de tranzit perceput de Ucraina pentru transportul gazului rusesc spre Europa.

„Nu Ucraina blochează conductele de gaz, ci Rusia a redus debitul”

Rusia a sistat, de la 1 ianuarie, furnizarea de gaz către Ucraina. Dincolo de dezacordul celor două ţări, implicaţiile sînt imense, deoarece gazul pentru Ucraina este livrat prin aceeaşi reţea de conducte prin care circulă gazul destinat clienţilor din UE. Aşadar, sistînd furnizarea de gaz pentru Ucraina, Rusia a redus, de fapt, volumul total pompat în conductele ucrainene, scăzînd volumul la care se ridica gazul cumpărat de Kiev. Aceasta a însemnat o reducere de la 400 de milioane de metri cubi pe zi la circa 300 de metri cubi pe zi. Rusia şi Ucraina au variante diferite pentru ceea ce s-a întîmplat în ziua următoare. Rusia a acuzat Ucraina că a luat din gazul destinat europenilor şi l-a folosit pentru propriile nevoi. Luni, Rusia a redus şi mai mult gazul introdus în conductele ucrainene, cu a şasea parte, spunînd că acesta este echivalentul cantităţii de gaz furat de Ucraina. Ucraina a negat, spunînd că nu a făcut decît să folosească o parte din gazul pentru europeni pentru a menţine presiunea în reţeaua de conducte. Marţi, Gazprom a acuzat Kievul că a închis unilateral trei dintre principalele conducte - „Urengoi-Pomari-Ujgorod”, “Progres” şi “Soiouz” - prin care tranzitează gazul pentru europeni. Ucraina are altă variantă a faptelor: „Nu Ucraina blochează conductele de gaz, ci Rusia a redus debitul”, a declarat purtătorul de cuvînt al Naftogaz, Valentin Zemlianski. Vicepreşedintele Gazprom, Aleksandr Medvedev, a atribuit însă părţii ucrainene întreaga responsabilitate pentru criză: „este vorba de o iresponsabilitate fără precedent din partea unei ţări pe teritoriul căreia transferăm 80% din gazul destinat Europei. Sîntem victimele situaţiei, nu putem face nimic în acest caz”, a spus el.

Cum ajunge gazul rusesc în Europa?

Aproximativ 80% din exporturile ruseşti de gaz spre UE se fac prin intermediul Ucrainei. Există o reţea complexă de conducte, însă rutele principale sînt două. Una se îndreaptă spre vest prin Slovacia şi, de acolo, spre Cehia, Austria, Germania, Franţa, Italia şi alte ţări. Cea de a doua porneşte spre sud, spre Balcani şi sud-estul Europei, acestea fiind regiunile cele mai grav afectate de problemele de aprovizionare. Conducta spre Balcani este mai vulnerabilă la reducerea volumului de gaz pompat, pentru că aceasta nu este conectată la depozite de gaz. Conducta spre Slovacia este conectată la depozitele uriaşe de gaz din vestul Ucrainei, deci aprovizionarea este mai sigură. Pe lîngă aceste două ramuri principale, există conducte separate între Ucraina şi Ungaria, Polonia şi România. Rusia a anunţat că va compensa reducerea livrărilor via Ucraina pompînd mai mult gaz în conducte alternative către clienţii europeni. Nu este clar însă dacă aceste conducte au capacitatea necesară pentru a compensa integral reducerea volumului de gaz din conductele ucrainene.

YAMAL-EUROPE - porneşte din Siberia, traversează Belarusul, ajungînd în Polonia şi Germania, cea mai mare economie europeană. Această conductă are o capacitate de 33 de miliarde de metri cubi pe an sau circa 100 milioane metri cubi pe zi. Gazprom şi-a suplimentat exporturile prin această conductă pentru a contracara scăderea celor care se fac prin Ucraina.

BLUE STREAM - leagă Rusia de Turcia pe sub Marea Neagră. Are o capacitate de 16 miliarde de metri cubi pe an, adică 50 de milioane de metri cubi pe zi.

Gazprom acuză Ucraina că blochează trei gazoducte de export

Un intermediar controversat în plin conflict ruso-ucrainean?

Majoritatea ţărilor europene care au anunţat că primesc mai puţin gaz din cauza disputei ruso-ucrainene sînt clienţi ai RosUkrEnergo, un intermediar înconjurat de controversă încă de la crearea sa. Polonia, România şi Ungaria primesc o parte din gazul rusesc importat de la această companie cu sediul în Elveţia, şi nu direct de la Gazprom, cum este, de exemplu, cazul Germaniei.

Comerţ sau politică?

Gazprom afirmă că disputa cu Ucraina este pur comercială, provocată de faptul că această ţară nu plăteşte un preţ corect pentru gazul rusesc. Mulţi diplomaţi şi analişti sînt de acord că disputa este, în primul rînd, comercială. Este însă la fel de adevărat că cele două ţări au relaţii foarte tensionate. Rusia a fost nemulţumită de Revoluţia portocalie din 2004 care a adus la putere în Ucraina un regim prooccidental. De atunci, Kremlinul a criticat vehement intenţiile Kievului de aderare la NATO.