Iată o întrebare cardinală. La care eu, unul, în calitate de analist, mă simt obligat să dau răspuns. Chiar dacă autoritățile tac. Ei bine, ne aflăm în război. Într-un război de acum declarat. Și despre care cetățenii acestei țări nu au aflat mai nimic. Încă. Iată în ce hal este condusă România. Iată cât de transparentă este puterea. Și, în cele ce urmează, voi demonstra cum stăm.

Bagdadul, prin Guvernul său legitim, recunoscut de toate statele lumii, le-a solicitat militarilor americani să părăsească imediat Irakul. Definitiv. Este prima reacție oficială la atacul cu drone în urma căruia a fost ucis Quasem Soleimani, o legendă a Iranului, înmormântat ieri la Teheran ca un rege. Puțin contează dacă americanii se vor conforma sau nu. Esențial este că li s-a dat din direcția Irakului un ultimatum. Iar la pachet sunt și militarii români prezenți acolo. Chiar cu trupe suplimentate în acest an. Și este doar începutul.

Consilierul militar al liderului suprem al Iranului, ayatolahul Ali Khamenei, a declarat cu toată fermitatea că Iranul vizează în viitorul apropiat obiective militare ale SUA pe care le va ataca. La pachet nu vin cumva și obiective militare ale României? Și vor fi doar cele dislocate în alte state, în teatrele de operațiuni militare, sau vor fi și obiective militare existente în Statele Unite și respectiv în România? Cum ar fi de pildă baza de la Deveselu?

Liderul Hezbollah din Liban a declarat că această organizație, devenită partid politic, aflat la putere, ștearsă de pe lista organizațiilor teroriste, se solidarizează în mod activ cu Teheranul și declară la rândul ei război Statelor Unite. Și atenție, Hezbollah este la putere în Liban.

Între timp un al doilea atac afost efectat de Kenya împotriva unei baze militare americane, un ofițer fiind ucis și doi angajați ai Departamentului Apărării răniți. Ceeea ce înseamnă că nici în Kenya forțele antiamericane nu stau cu brațele încrucișate.

La Teheran au avut loc două evenimente extrem de semnificative. Reprezentantul diplomatic al Germaniei a fost chemat la Guvern și urecheat pentru declarații făcute de oficiali de le la Berlin, pe care Guvernul iranian le socotește de netolerat. În ceea ce ne privește, avem o ambasadă la Teheran. Spre deosebire de Germania, acționăm pe toate fronturile alături de armata Statelor Unite. Declarații de solidaritate cu oficialii militari ai SUA se vor face cu siguranță și la București. Este cazul ca diplomații noștri de la Teheran să își facă bagajele? Al doilea eveniment ne vizează indirect. În mod oficial, Iranul a decis să nu mai respecte acordul nuclear. Acordul nuclear a fost semnat de cele mai importante state ale lumii, inclusiv de SUA, după ani întregi de negocieri. Iar prin acest document Iranul a acceptat să-și limiteze producția de uraniu îmbogățit și să supună acest proces controlului internațional. În schimb, embargoul impus acestui stat urma să fie treptat ridicat. Ceea ce, până la un punct, s-a și întâmplat. Statele puternice din UE au început treptat să-și intensifice schimburile comerciale cu Iranul. Dar Donald Trump a rupt acest acord din perspectiva SUA și a internsificat restricțiile impuse de embargo. Washingtonul a intrat astfel în dezacord pe o temă explozivă, la propriu și la figurat, cu UE. La acest capitol noi am reușit până în prezent să jucăm duplicitar. Încercând să stăm cu fundul în două luntri. Numai că acum cele două luntri se despart abrupt. Ce va face România? Cade în apă? Sau se agață de Uniunea Europeană? Sau se agață de Statele Unite? Este o întrebare care nu are în prezent decât răspunsuri ipotetice. Dar orice răspuns este dramatic. Dacă Iranul nu mai respectă acordul nuclear, asta înseamnă că Uniunea Europeană va reveni la impunerea de sancțiuni sacrificând interesele a mii de firme care se află în prezent în colaborare cu parteneri iranieni? Sau înseamnă și mai mult? Că Uniunea Europeană va trece cu arme și bagaje de partea Statelor Unite? Devenind din nou ostilă Teheranului. Aceasta ar complica însă relațiile dintre UE și Rusia, pe de o parte, și dintre UE și Turcia, pe de altă parte. Unde se va afla România în toată această ecuație extrem de complicată?

Nici Donald Trump nu stă cu mâinile în sân. Ultima sa postare făcută în mod explicit în atenția Congresului SUA, vorbește despre ”o ripostă rapidă, poate într-o manieră disproporțonată”. O amenințare cu escaladarea făcută în toată regula. Și care se adaugă avertismentului președintelui american, lansat în urmă cu două zile, conform căruia nu este deloc exclus ca unele obiective vizate de forțele aeriene americane de pe teritoriul Iranului să reprezinte chiar părți ale patrimoniului cultural al acestui stat. Motiv pentru care autoritățile de la Teheran îl acuză pe Trump de crime de război. De crime împotriva umanității.

Conflictul, deci, se acutizează în fiecare minut care trece. Un conflict clasificat deja de cei mai avizați experți în relații internaționale drept război. Astăzi vorbim de un război asimetric, dar nu hibrid. Mâine războiul va fi în toată regula. Noi unde suntem? De ce populația României nu este informată în mod oficial de către președintele României, de către șeful diplomației de la București, sau de către primul ministru, asupra modului în care ne raportăm la aceste evenimente? Asupra intențiilor României în diverse scenarii care se pot materializa mâine?