Institutul Național de Statistică (INS) a anunțat oficial o inflație de 4,3% în 2017, contrazicând banca centrală, care spunea că indicatorul a ajuns la 3,5% și că, în 2018, va scădea la 3,2%. Tot să te încrezi în cifrele emise de BNR, notează avocatul Gheorghe Piperea - „Și ca să vedeți ancorare în prezent și adecvare la lumea reală - deși laptele este, de regulă, 4 - 5 lei/litru, BNR scrie în raportul referitor la inflația din 2017 că prețul laptelului este, de fapt, 2,9 lei/litru... În consecință, dobânda-cheie a BNR nu va rămâne la 2,25% pe an; nici măcar la 3,5%, cât prognozează „elita“ financiară. Se va duce, natural, dincolo de 4,5%, ca să nu rămână în urma inflației, adică la un nivel real de dobândă-negativă (situație definită prin faptul că împrumutatul este remunerat pentru plasarea banilor cu titlu de împrumut, ceea ce, desigur, este o absurditate economică)“. Ce se va întâmpla, prin urmare, cu Robor (de care depinde 63% din totalul creditelor populației) și cu dobânda la împrumuturi și obligațiuni de stat (de care depinde finanțarea deficitului bugetar și garantarea în continuare a Primei Case)? „Eu cred că știți, eu sunt convins că știm toți deja ce se va întâmpla. Puneți 0,5 - 1 punct peste cifra inflației și veți avea răspunsul: rate duble la creditele Prima Casă și 2 - 3 miliarde euro expunere suplimentară a statului român“. Piperea subliniază că sunt multe motive și cauze pe care BNR poate arunca vina scăpării de sub control a inflației - creșterea iresponsabilă a consumului pe credit (deși, cine oare i-a tot invitat pe români să se împrumute în lei, că-i ieftin?), politicile fiscale incoerente, instabilitatea politică, exportul iresponsabil de forță de muncă, resurse și profit (cu sau fără cunoștința Fiscului) - „Chiar și așa, nimic nu are influența covârșitoare a politicii BNR de emisiune brută de bani. Din 2014 până în 2017, masa monetară primară (M1), adică banii care circulă cu semnătura gubernatorului băncii centrale, a crescut de la 100 la 200 miliarde lei, adică s-a dublat, pur și simplu. În plus, din 1999 și până în 2014, trecând chiar și prin denominarea din 2005, puterea de cumpărare a leului a scăzut cu... 664%! În aceeași perioadă, puterea dolarului și euro a scăzut cu circa 50%, iar cea a francului elvețian s-a menținut aproape intactă. Cine ar trebui să asigure stabilitatea monetară?“. Nu noi, asta-i clar.