Agenţia Naţională de Transplant (ANT) poate autoriza alocarea în reţeaua internaţională de transplant a unor organe, ţesuturi sau celule umane, dacă în România nu există niciun primitor compatibil cu donatorul, potrivit unui proiect de OU pentru modificarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în sănătate. Proiectul, supus dezbaterii publice de Ministerul Sănătăţii (MS), se referă şi la organizarea şi efectuarea prelevării şi/sau transplantului de organe, ţesuturi şi/sau celule de origine umană, modificările vizând armonizarea legislaţiei naţionale cu cea europeană. „În condiţiile în care pe teritoriul naţional nu există niciun primitor compatibil cu organele, ţesuturile şi celulele de origine umană disponibile, acestea pot fi alocate în reţeaua internaţională de transplant, pe baza unei autorizaţii speciale emise de ANT”, se arată în proiect. De asemenea, ţesuturile şi celulele de origine umană prelevate pot fi utilizate imediat pentru transplant sau pot fi procesate şi depozitate în băncile de ţesuturi şi celule, acreditate sau agreate ANT. Transplantul de ţesuturi sau celule de origine umană se efectuează numai din băncile acreditate sau agreate de ANT. Fiecare prelevare de organ, ţesut sau celulă de origine umană de la donator decedat este anunţată imediat şi înregistrată în Registrul Naţional de Transplant la ANT, conform procedurilor stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii. În schimb, în cazul donatorilor vii, aceste date sunt raportate ANT la fiecare şase luni, potrivit aceluiaşi proiect. Medicii care au efectuat prelevarea de organe şi ţesuturi de la o persoană decedată vor asigura restaurarea cadavrului şi a fizionomiei sale prin îngrijiri şi mijloace specifice, inclusiv chirurgicale dacă este necesar, în scopul obţinerii unei înfăţişări demne a corpului defunctului, se mai precizează în proiect. Cheltuielile investigaţiilor, spitalizării, intervenţiilor chirurgicale, medicamentelor, materialelor sanitare, ale îngrijirilor postoperatorii, precum şi cheltuielile legate de coordonarea de transplant se pot deconta din mai multe surse, respectiv bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi de la bugetul de stat, pentru pacienţii incluşi în Programul naţional de transplant, din contribuţia personală a pacientului sau, pentru el, a unui sistem de asigurări voluntare de sănătate, precum şi din donaţii şi sponsorizări de la persoane fizice sau juridice, organizaţii neguvernamentale ori alte organisme interesate, potrivit proiectului. Proiectul, postat pe site-ul MS, se află în dezbatere publică până pe 18 iunie.