Inspectorii de muncă sau angajatorii pot dispune întreruperea proceselor de muncă în perioadele cu temperaturi extreme dacă se constată o stare de pericol iminent de îmbolnăvire profesională pentru lucrătorii care participă la procesul de producţie, acest lucru fiind prevăzut în legislaţia muncii. Legislaţia muncii prevede că procesele de muncă pot fi întrerupte dacă temperaturile extreme se menţin pe o perioadă de cel puţin două zile consecutiv. Ordonanţa de Urgenţă nr. 99/2000 privind măsurile ce pot fi aplicate în perioadele cu temperaturi extreme pentru protecţia persoanelor încadrate în muncă, la articolul 6 (1), prevede că angajatorii care nu pot asigura anumite condiţii de muncă în timpul temeperaturilor extreme pot lua, de comun acord cu reprezentanţii sindicatelor sau cu reprezentanţii aleşi ai salariaţilor, mai multe măsuri, printre care reducerea duratei zilei de lucru sau întreruperea colectivă a lucrului cu asigurarea continuităţii activităţii în locurile în care aceasta nu poate fi întreruptă. Aceste măsuri pot fi stabilite dacă temperaturile extreme se menţin pe o perioadă de cel puţin două zile consecutiv. Dacă se decide aplicarea acestor măsuri, angajatorii, de comun acord cu reprezentanţii sindicatelor sau cu reprezentanţii aleşi ai salariaţilor, precum şi ordonatorii de credite sau conducătorii instituţiilor finanţate din fonduri extrabugetare, vor stabili modalităţile de recuperare a timpului nelucrat şi modalităţile de plată, putând opta pentru recuperarea în următoarele şase luni a timpului de reducere a duratei zilei de lucru sau de întrerupere colectivă a activităţii, cu menţinerea drepturilor salariale avute anterior sau pentru nerecuperarea timpului de reducere a duratei zilei de lucru sau de întrerupere a activităţii, dar cu acordarea drepturilor salariale proporţional cu timpul efectiv lucrat.