Regulamentul privind înfiinţarea Camerei Consultanţilor Fiscali, publicat recent şi incriminat deja de marii furnizori de consultanţă, arată că activitatea de consultanţă fiscală se va desfăşura “sub supravegherea autorităţii de stat reprezentate de Ministerul Finanţelor Publice (MFP)”. Consultanţii sînt scandalizaţi că, prin noile prevederi, ministerul va avea acces indirect la informaţiile confidenţiale ale clienţilor, dar şi la procedurile lor şi la soluţiile furnizate de ei special pentru aceştia. În acelaşi timp, MFP se jură că va respecta secretul fiscal. Cu alte cuvinte, lumea consultanţilor este în fierbere de la apariţia regulamentului. Motivul? Actul normativ conferă MFP puteri largi de supraveghere a activităţii consultanţilor şi, totodată, accesul la informaţiile confidenţiale ale clienţilor care solicită consiliere. Mulţi consultanţi se întreabă cum este posibil aşa ceva? Răspunsul este extrem de simplu: regulamentul spune că activitatea de consultanţă fiscală se va desfăşura “sub supravegherea autorităţii de stat reprezentate de MFP”, care, de altfel, şi organizează concursul de admitere în profesie. Acelaşi document mai arată că “autoritatea de stat acordă calitatea de consultant fiscal şi urmăreşte permanent ca reglementările emise de Cameră şi deciziile şi/sau hotărîrile luate de organele de conducere ale acesteia să nu contravină reglementărilor legale”. Tot în Regulament se mai arată că neprezentarea de către consultant a datelor sau informaţiilor cerute de minister, prin conducerea Camerei, se sancţionează cu excluderea din rîndul membrilor Camerei. Toate acestea, puse cap la cap, induc ideea de birocraţie şi control. MFP se apără, spunînd că accesul pe care îl va avea la informaţiile privind starea fiscală a contribuabililor “este permis în condiţiile respectării Codului de procedură fiscală”.

Pe de altă parte, clienţii plătesc bani grei pentru soluţiile fiscale oferite de consultanţi, soluţii adaptate la nevoile fiecăruia. În baza noilor reglementări, dacă MFP va cunoaşte aceste informaţii, nu există niciun impediment pentru a folosi, gratuit, o astfel de soluţie pentru o firmă concurentă care se confruntă cu o problemă similară. Marile firme de consultanţă sînt împotriva acestor noi principii de lucru şi susţin că, în afara informaţiilor cu caracter public sau a celor care devin publice prin alte mijloace, toate celelalte sînt de natură strict privată. În acest sens, consultanţii fiscali nu pot prezenta public informaţiile confidenţiale decît cu acordul clientului sau, în cazul în care se încalcălegea, la cererea unor organisme abilitate. Potrivit specialiştilor, subordonarea Camerei Consultanţilor Fiscali autorităţii MFP conduce automat la pierderea independenţei acestui organism şi împiedică organizarea şi dezvoltarea autonomă a profesiei, prin intermediul celor care sînt direct implicaţi în acest tip de activitate. Consiliul Investitorilor Străini (CIS) a trimis guvernanţilor o scrisoare, în care îi avertizează că se încalcă independenţa unei asociaţii profesionale. De altfel, firmele mari nu au nimic împotriva funcţionării private a Camerei Consultanţilor, ca organism profesional în care primează schimbul de idei şi colaborarea voluntară, dar nu în “subordinea” MFP.

Se încalcă liberul acces la o profesie şi Tratatul de aderare la UE

Consultanţii mai critică şi o altă prevedere a Regulamentului, care se referă la cei care pot susţine concursul de admitere în Camera Consultanţilor Fiscali. Potrivit legii, se poate înscrie orice persoană care are o experienţă de minimum cinci ani în elaborarea legislaţiei fiscale, în administrarea şi colectarea veniturilor publice, în controlul fiscal, în soluţionarea contestaţiilor, în elaborarea şi aplicarea Legii contabile sau în activitatea financiar-contabilă. Cine poate corespunde criteriilor amintite? Evident, angajaţii din MFP! Aceste norme au inflamat şi mai tare spiritele. CIS spune că, prin aceste norme, se încalcă liberul acces la o profesie şi, prin aceasta, inclusiv Tratatul de aderare semnat de România cu UE. “Se îngrădeşte şi mai mult accesul către desfăşurarea acestei profesii a persoanelor şi firmelor care sînt prezente pe piaţă încă din 1990 şi se refuză recunoaşterea competenţelor profesionale ale consultanţilor care activează în domeniu”, spun firmele mari de consultanţă.

Deşi cer revizuirea Regulamentului, mulţi dintre furnizorii de consultanţă nu sînt foarte îngrijoraţi de propria lor soartă. Mulţi sînt şi auditori şi avocaţi, profesii care, potrivit legii, pot furniza consultanţă. Mai greu va fi pentru cei “mici”, care nu au puterea să se susţină pe piaţă. În plus, aşa cum arăta un consultant, este oricînd posibil ca firmele mari să se adreseze unei firme de afară şi să îi ceară consiliere sau să dea în judecată statul român, întrucît încalcă Tratatul de aderare. Dar firmele mici din ţară, care nu vor avea această posibilitate, ar putea avea probleme. Dificultăţi mai pot apărea şi din necunoaşterea legislaţiei, în lipsa consultantului, firma aplicînd legea aşa cum o înţelege. În prezent, în România nu există instituţii de învăţămînt specializate în formarea consultanţilor fiscali. Consultanţii se plîng de lipsa de transparenţă, întrucît nu au fost invitaţi la consultări.